„Greutatea ideală este greutatea oaselor mele”

Tulburările de comportament alimentar ocupă locul al treilea între problemele cu care se confruntă adolescenți. Acestea apar pe fondul unor caracteristici ale personalități ca perfecționismul, frica de maturitate, nivel ridicat de anxietate și neîncredere în sine.

Cuvântul „adolescent” provine din latină și înseamnă a crește, a căpăta putere, a se maturiza. Este considerată „a doua naștere” sau „vârsta oglinzii, vârstă la care adolescentul caută să corespundă cu sine”. În această perioadă se realizează autoeducarea și dorința de perfeționare ca revers al dorinței de independență. Criza adolescentină este generată și de ambiguitatea statusului adolescentin, adolescentului i se neagă identitatea de copil, dar nu i se recunoaște nici capacitatea de a îndeplini roluri de adult. Sentimentul cel mai des întâlnit este de frustrare, acesta apare când „subiectul se înșeală în speranțele sale”. Reacțiile sunt de agresivitate față de ei în cazul TCA și de agresivitate față de ceilalți în cazul bullyingului. Un alt sentiment des întâlnit este Depresia. Dar cele care atrag atenția asupra patologiei sunt procesele de compensație.

O alimentație corectă este esențială în perioada adolescenței, fiind o perioadă cu necesități nutriționale majore atât din punct de vedere energetic cât și calitativ,  pentru a face față schimbărilor din organism. Necesarul de nutrienți este marcat de procesul de maturizare sexuală, creșterea în înălțime și creșterea  în greutate. Greutatea corporală crește în această perioadă cu până la 50% de aceea băieți se îndreaptă către sport iar fetele încep primele regimuri alimentare pentru a compensa creșterea în greutate.

Anorexia își face debutul în această perioadă mai ales la fetele care provin dintr-un mediu de extremă dependență, ascultătoare, studioase, perfecționiste, cu un istoric de tulburări alimentare în copilărie sub forma capriciilor alimentare, inapetență și rejectarea alimentelor. Deși până acum anorexia era considerată o tulburare preponderent feminină, din ce în ce mai multe cazuri de Manorexie apar între adolescenți.

Anorexia nervoasă poate fi declanșată de excluderea celorlalți, de sentimentul de vulnerabilitate și ironii. Pierderea în greutate reprezentând un semn de putere, persoanele cu anorexie sunt persoane stăpânite de frica de a fi adulți, frica de a pierde controlul. Patologia se instalează treptat parcurgând următoarele etape.

1. Etapa achizițiilor, reprezintă perioada de început caracterizată prin menținerea unui regim alimentar, persoanele din jur întărindu-i comportamentul prin laude aduse aspectului fizic, perseverenței și voinței de care dă dovadă în urmarea regimului. Se produc schimbări la nivel cognitiv în ceea ce privește conceptul de  alimentație sănătoasă și imaginea corporală.
2. Etapa de securitate compulsivă, regimul alimentar devine mai restrictiv, urmărind pierderea kilogramelor ca un obiectiv personal săptămânal și nu ca o greutate ideală de atins. Poate folosi pastile ce controlează digestia și evacuarea pentru a pierde căt mai repede kilogramele, aceste pastile au ca efect secundar o stare de anxietate crescută și agitație. Cresc cantitatea de cofeină și băuturi energizante oferindu-le o falsă senzație de energie. În această etapă anorexica se retrage din social și evită mesele cu familia.
3. Etapa asertivă, patologia este vizibilă pentru apropiați care încearcă să o ajute iar anorexica își folosește „puterea” pentru a negocia cu cei din jur, utilizând alimentele ca monedă de schimb. Semnele de alarmă sunt: pielea uscată, căderea părului, temperatură corporală scăzută, deshidratare.
4. Etapa pseudo-identități, este perioada în care anorexica se identifică cu patologia, identificare ce îi oferă stabilitate emoțională și confort. Este o perioadă de mândrie în care își etalează corpul, în care meta propusă este tangibilă. Greutatea ideala este greutatea oaselor.

„Profilaxia sufletului este prevenția”, în cazul adolescenților important este să invețe să își accepte corpul și să înțeleagă că procesul de creștere este unul esențial în dezvoltarea lor fizică si mentală. Să înțeleagă că cel mai important nu este aspectul fizic ci să aibe un comportament alimentar sănătos, să știe să aleagă alimentele naturale în detrimentul celor procesate. Să înțeleagă că a fi un sac de oase nu e sinonim cu frumusețea și dacă întradevăr are nevoie să pierdă în greutate să apeleze la un specialist,  să evite dietele minune, pastilele de slăbit sau sfaturi de la prieteni.