Am fost acuzată de empatie

Pentru cei care în „empatie” văd doar un cuvânt, să fi acuzat de empatie este o minune. Cu toți am auzit expresii de genul „să te pui în pantofii celuilalt”. Dar pentru o anumită parte a populației empatia este doar un cuvânt pe care femeile îl folosesc mult prea des. Dar ce este empatia?

„Empatia este durerea ta în inima mea”

Termenul provine din greacă și înseamnă „suferință din interior”, se referă la capacitatea de a recunoaște, de a împărtăși sentimentele unei alte persoane chiar dacă aceasta nu le exprimă explicit. În apărarea bărbaților cercetători de la Universitatea Cambridge au constatat că testosteronul diminuează capacitatea de a fi empatic, chiar și în cazul femeilor, o doză mică de hormoni masculini scade capacitatea de a te transpune în locul celuilalt. Joireman a descoperit că atașamentul anxios și cel evitant corelează negativ cu empatia și că cei care au un grad scăzut de comparare socială dau dovadă de mai puțină empatie față de cei care au tendința de a se compara cu ceilalți. Cu cât empatizăm mai mult cu cineva cu atât este mai mare obligația noastră morală față de acea persoană. Dar empatia este mai mult decât atât este „capacitatea de a recepționa prin comunicare trăirile și sentimentele celorlalți, oricât de diferite de ale noastre”. Aici apare întrebarea: Recepționăm sentimente pe care le cunoaștem, care ne agață sau avem capacitatea de a simții trăirile și emoțiile celorlalți chiar dacă noi nu le-am experimentat?

photo-1441749074938-1c6782303919

Martin Hoffman evidențiază cinci modalități de stimulare empatică, dintre acestea trei sunt considerate primitive în sensul că sunt automate și involuntare fiind privite ca contagiune emoțională iar celelalte două fiind considerate tipuri de stimulare imaginativă ce implică cogniție și efort mental susținut. Acestea sunt:

  • mimetismul, o imitare a emoției celuilalt prezentă în special la copiii mici;
  • condiționarea clasică, descrisă ca învățarea unui răspuns emoțional într-o anumită situație;
  • simularea empatică sau asocierea directa în care situația unei persoane amintește empatizatorului de experiențe similare din trecutul personal;
  • asocierea mediată, în care emoția celuilalt este comunicată prin limbaj iar empatizatorul îi răspunde simțindu-i emoția pentru că o înțelege, o apreciază, o consideră adecvată și împărtășește evaluarea acesteia, permițându-i să simtă emoția;
  • stimularea imaginativă, numită și adoptarea de perspectivă sau de rol ce implică punerea în pielea celuilalt. Hoffman descrie trei moduri de adoptare a perspectivei: focusată pe sine, focusată pe celălalt și modul combinat. Piaget introduce noțiunea de „rol”, de schimbare de perspectivă adoptând perspectiva celuilalt dar păstrându-ți propria perspectivă asupra lucrurilor, aceasta ar fi modul ideal de lucru în psihoterapie dar când perspectiva este focusată pe sine atunci poți fi acuzat de empatie. Atunci când nu te pui în locul celuilalt, ci regăsești ceva din tine în cealaltă persoană, încerci să o aperi, să o protejezi apărându-te pe tine. Acesta este un semnal de alarmă ce îți arată că procesul tău terapeutic nu s-a terminat.

„Psihoterapia ca orice arta se învață practicând”

C. Rogers, în modelul său de terapie centrată pe client, definește trei caracteristici esențiale ale terapeutului: acceptarea necondiționată, autenticitatea și empatia. Empatia este baza pe care se construiește alianța terapeutică -relația terapeutică fiind imprescindibilă, și se consideră reușită când clientul se simte înțeles, validat și sprijinit și îl percepe pe terapeut empatic, credibil, uman și dispus la o interacțiune interpersonală autentică. Rolul empatiei în procesul terapeutic este de a clarifica situațiile vulnerabile, problematice, aspectele negative, temute și ascunse ale clientului.

Metode de intervenție în procesul terapeutic:

  1. Reflexia – termen introdus de C. Rogers pentru conștientizarea stărilor emoționale prin clasificarea, identificarea și înțelegerea fără a judeca a emoțiilor negative și pozitive ale clientului. Reflexia se referă doar la sentimente și nu la gânduri, în cazul gândurilor vorbim de insight și nu de o conștientizare a sentimentelor, ceea ce urmărim prin această tehnică.
  2. Sintetizarea – se utilizează pentru a asigura înțelegerea la nivel intelectual a conținutului și constă într-un scurt rezumat făcut de terapeut prin care clarifică comentariile clientului.
  3. Recunoașterea – reprezintă validarea clientului sau a conținutului comunicat în vederea creșteri auto-estimei.
  4. Suportul – reprezintă comentariile destinate să reducă anxietatea, oferindu-i clientului sentimentul de încredere, siguranță și suport.

„Fără o înțelegere empatică a cadrului de referință a clientului și a dificultăților, așa cum el le resimte, nu există bază pentru terapie.”

Anunțuri

Dușmanul sălășluiește în personalitate

Personalitatea unui om se referă la maniera lui de a percepe lumea și propria persoană, la modul de a reacționa sau comportamentul acestuia. Cei care au o personalitate dificilă nu își percep întotdeauna propriile comportamente ca fiind rigide, ei nu adoptă aceste comportamente din plăcere ci din teama că vor fi abandonați, neînțeleși sau agresați. Schimbarea se face prin conștientizarea comportamentului, prin învățarea unor noi deprinderi, reguli de conduită și debarasarea de mecanismele de apărare ce i-au ajutat în copilărie să supraviețuiască, dar care nu le mai sunt utile, adultul are instrumente noi de a face față problemelor în aici și acum.

Dacă ne-ați urmărit până acum, și sper că ați făcut-o, ați remarcat că personalitatea celor cu TCA se caracterizează printr-o dorință exagerată de ordine, rigiditate și autocontrol. Munca și respectarea regulilor ad-literam se află pe primul loc în viața individului. Trăsăturile principale atrag atenția asupra unei adaptări de personalitate obsesiv-compulsivă: prin preocuparea pentru detalii, liste și obiective, pierzând scopul principal al activității; prin manifestarea perfecționismului; prin acțiunile dedicate muncii, până la eliminarea activităților de loisir sau petrecerea timpului cu prietenii și familia; prin caracterul rigid și conștiincios în îndeplinirea planului alimentar.

„M-am străduit să nu ridiculizez, să nu deplâng și nici să disprețuiesc acțiunile umane, ci să le înțeleg”

Sindromul obsesiv-compulsiv este o afecțiune des întâlnită, obsesia predominantă este legată de contaminare, cum era cazul lui Lady Macbeth care „obișnuia să își spele mâinile, un sfert de oră”, dar conținutul obsesiilor se adaptează cu trecerea timpului. În epoca lui Shakespeare  teama de holeră impunea un astfel de comportament obsesiv, astăzi teama de a te îngrășa, de a nu corespunde tiparului ne constrânge la comportamente obsesive cu privire la alimentație și sport. Sindromul asociat a fost descris ca preocuparea sau obsesia pentru înfățișarea fizică (ex. sindromul dismorfismului, depersonalizarea, tulburări alimentare). Atât compulsivitatea cât și impulsivitatea implică dificultatea de a întârzia sau inhiba comportamentele repetitive, deși mecanismele de acțiune diferă. Comportamentele compulsive reprezintă o încercare de a reduce anxietatea și disconfortul, în timp ce acțiunile impulsive sunt o încercare de a obține plăcere, excitare sau gratificare.
Ambele sexe prezintă comportamente impulsive: bărbații se axează pe exerciții fizice, explozii de mânie și comportament sexual; iar femeile fură, își smulg părul, se rănesc, cumpără și se hrănesc compulsiv. Nu este clar dacă aceste diferențe între cele două sexe sunt de natură hormonală, culturală sau o combinație între cele două. Gândirea obsesivă și comportamentele obsesive sunt aspecte caracteristice ale tulburări din spectrul obsesiv-compulsiv.

TOC

Aceste tulburări afectează un procent notabil din populația globală devenind astfel o problemă de sănătate publică tot mai îngrijorătoare –  2% – 3% (conform O.M.S.). Este cea de-a patra tulburare psihică în SUA  și este a zecea cauză de handicap din întreaga lume. Pentru acești suferinzi simptomele conduc la o debilitate psihică, în timp ce aceste obiceiuri neobișnuite conduc la izolarea din social.

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este clasificată ca o tulburare de anxietate și este definită ca prezența obsesiilor recurente (gânduri persistente, impulsuri sau imagini) sau a compulsiilor (comportament repetitiv sau modele de gândire induse în încercarea de a reduce anxietatea) care sunt mari consumatoare de timp sau produc un stres marcant sau o deficiență semnificativă în funcționarea individului. Aceste persoane recunosc că simptomele lor sunt exagerate și sunt prezentate ca gânduri sau comportamente egodistonice (conform DSM-IV). Pacienții știu foarte bine că obsesiile și compulsiile lor nu au sens și depun eforturi să le reziste și totuși, nevoia de a le duce la îndeplinire este adesea copleșitoare. Această discrepanță între înțelegerea faptului că aceste obsesii și compulsii sunt iraționale și nevoia copleșitoare de a le îndeplini contribuie la imensa anxietate asociată cu această tulburare.  Descoperirile în farmacologice și neuro-imagistică au prezentat dovezi convingătoare care sprijină anomaliile neurobiologice la pacienții care suferă de TOC și TCA.

În ceea ce privește tratamentul, terapia comportamentală și antidepresivele serotoninergice sunt eficiente și recomandate, dar aproximativ 50% dintre pacienții care necesită tratament, nu beneficiază de acesta, deoarece unii refuză tratamentul iar alții întrerup tratamentul din proprie inițiativă și prin urmare nu se observă nici o schimbare.

www.madebyvadim.comAceastă boală a fost ilustrată în filmul „Mai bine nu se poate” cu care Jack Nicholson a câștigat un premiu „Academy Awards”. Cameron Diaz se ferește să atingă clanța de la ușă, David Beckham insistă ca așternuturile și prosoapele sa fie perfect aranjate, Victoria, spune că totul trebuie sa se asorteze și să fie simetric. Iar Alec Baldwin este obsedat de curățenie.

Pregorexia, anorexia în timpul sarcinii

„Sarcina este o comoară divină pe care nimeni nu ar trebui să o pângărească”. Sarcina este un moment de schimbare în toate aspectele vieții. Una dintre modificările fizice notabile este creșterea în greutate, aceasta reprezintă un aspect necesar pentru buna dezvoltarea a fătului și este estimată la o valoarea de 20% din greutatea inițială a mamei. Dar societatea de consum în care trăim nu a lăsat acest aspect al vieții neinfluențat de modă, clase speciale pentru graviduțe și diferite metode de naștere care mai de care mai naturale și mai costisitoare. Problemele apar când avalanșa de emoții, prin care trece gravida, întâlnește sentimente de nesiguranță, lipsă de încredere și modele sociale artificiale. Când o femeie însărcinată devine obsedată de kilogramele acumulate și gândurile obsesive cu privire la controlul greutății corporale pun stăpânire pe psihismul ei, atunci dezvoltă comportamente de evitare și compensare față de alimentație. În acest caz este posibil să fi dezvoltat o tulburare de comportament alimentar, cunoscută  colocvial sub numele de pregorexie, anorexie în timpul sarcinii. Această tendință a devenit populară după imaginile prezentate în presă, în care diferite vedete  și-au păstrat silueta în timpul sarcinii și au revenit, imediat, după naștere la forma inițială a corpului, exercitând o presiune asupra noilor mămici ce își doresc aceiași revenire spectaculoasă. Ceea ce media nu arată este că în spatele acestor vedete se află o armată de oameni care au grijă de imaginea lor (de la nutriționist la bucătar, antrenor personal, maseur, hairstylist, designer vestimentar).

Pregorexia este definită ca „o tulburare de comportament alimentar, ce afectează femeile însărcinate care nu mănâncă suficient sau, în cazuri extreme, recurg la diete și exerciții fizice excesive”  pentru a evita surplusul de kilograme. Femeile care dezvoltă pregorexie pot suferi de o altă tulburare de comportament alimentar, care să nu fi fost vizibilă, sau să se afle în recuperare dintr-o tulburare de comportament alimentar.

Se știe ca în perioada de gestație, organismul are nevoie de o suplimentare a nutrienților, pentru  o bună dezvoltare a fătului. Asta nu înseamnă că porțiile trebuiesc dublate sau triplate ci doar că este nevoie de o mai mare atenție la calitatea, proveniența și aportul nutritiv al alimentelor consumate. Pe parcursul primului trimestru este recomandat să se consume un total de 2200 de calorii pe zi. Se recomandă ca începând din al doilea trimestru aportul de calorii să crească la 2500 de calorii pe zi, raportat la necesitățile mamei. Caloriile în plus îi vor oferi organismului energia necesară pentru o bună dezvoltare a fătului. Niciodată sarcina nu este prea avansată pentru a îmbunătății obiceiurile alimentare, bebelușul va fi avantajat în orice moment al sarcinii, mai ales ca în ultimile 8-12 săptămâni de sarcină necesarul de fier, calciu și proteine crește. După naștere, pentru a produce lapte femeia are nevoie de 500 de kilocalorii în plus față de consumul normal, așa că începerea unui regim alimentar în această perioadă nu este recomandat. Beneficiile hrăniri la sân sunt cunoscute, atât pentru mamă cât și pentru copil.

Consecințele pregorexiei pot fi foarte grave, chiar fatale atât pentru mamă cât și pentru făt. Mama poate suferi de: malnutriție; anemie; deficiență de calciu; producție scăzută de lapte; schimbări hormonale; căderea excesivă a părului; piele uscată, crăpată și deshidratată. Cele mai multe dintre aceste probleme pot fi reversibile la naștere, dar cele mai îngrijorătoare sunt problemele care pot apărea la copil. Acestea se dezvolta în funcție de trimestrul în care se află sarcina. În primului trimestru de sarcină, pot să apară probleme legate de malformații la nivelul sistemului nervos central și la nivel fizic. În al doilea și al treilea trimestru de sarcină, consecințele pot fi: scăderea lichidului amniotic; întârzierea creșterii intrauterine; paralizie cerebrală; malnutriție; probleme cardiovasculare și digestive; defecte de dezvoltare ale oaselor și moarte fetală.
Familia joacă un rol foarte important în recunoașterea simptomelor, pentru că femeile gravide ce suferă de pregorexie nu sunt conștiente de acest comportament. Principalele semne sunt: consumul redus de alimente; exerciții fizice excesive; obsesia față de greutate; o creștere nesemnificativă a greutății în timpul sarcinii; respingerea față de propriul corp și față de sarcină.

Orice tulburare de comportament alimentar are la bază o problemă psihologică, ce trebuie tratată înainte de a rămâne însărcinată, dacă este posibil, este o boala progresivă ce poate pune în pericol viața ta și a bebelușului. Fie că sunteți gravidă sau încercați să rămâneți însărcinată, dacă credeți că puteți suferi de una din formele de TCA, o discuție sinceră cu medicul dumneavoastră este necesară. El va știi să vă direcționeze la un nutriționist cu experiență în tulburări alimentare pentru a vă ajuta să proiectați o dietă sănătoasă și la un psiholog pentru a vă ajuta să depășiți oscilațiile emoționale. Grupurile de suport pe perioada sarcinii sunt recomandate, atât pentru mămică cât și pentru partener, exprimarea emoțiilor, temerilor și gândurilor cu privire la sarcină într-un grup ce îți poate oferi suportul, alinarea și informația de care ai nevoie reprezintă un avantaj.

„Nașterea ia cele mai mari temeri despre sine ale femeii și îi arată ca este mai puternică decât ele.”

  • „Principiile alimentare și valoarea nutritivă. Alimentația în diferite perioade ale vieții”
  • Pregorexie: anorexia în timpul sarcinii”

„Infertilitatea este pedeapsa naturii revoltate”

Corpul femeii suferă transformări de la o etapă la alta, dacă în adolescență este nevoie de o continuă adaptare între imaginea socială și imaginea reală a corpului, în perioada de fertilitate a femeii corpul se schimbă pentru a îmbrățișa miracolul vieții. Acest proces de transformare poartă denumirea de obezitate ginoidă și apare datorită activități ovariene, când secreția de estrogen crește determinând depunerea grăsimii în partea inferioară a corpului: șolduri, coapse și gambe, pregătind astfel corpul femeii pentru a deveni mamă.

Sistemul genital este sistemul fizic care permite reproducerea și sexualitatea între Yin (femininul) și Yang (masculinul). Dar procrearea nu se reduce numai la nivel fizic, să dăm viață, ci și la capacitatea noastră de a crea, de a da naștere ideilor, proiectelor în lumea noastră materială; cum nici sexualitatea nu se reduce la actul fizic, ci la dorința de a oferi și primi plăcere, la acțiunea noastră asupra celuilalt, la puterea noastră de a ne abandona, de a iubi și de a ne lăsa iubiți. Disfuncționalitățile sistemului genital ne vorbesc de dificultatea noastră de a trăi și de a accepta o nouă viață, ele ne dezvăluie relația cu partenerul în principal, dar și suferințele, frustrările, conflictele și locul pe care îl ocupăm în casă și în lume.

 „Sarcina este un proces care te invită sa te predai forței nevăzute a vieții.”

1-8-5787photo-1415822138156-fd0cd874335a

Patologia care ne atrage atenția în cadrul tulburărilor de comportament alimentar este amenoreea, definită ca absența ciclului menstrual. Aceasta este de două feluri: primară, când apariția menstruației, la tinerele care au depășit vârsta pubertății, întârzie să apară și secundară ce survine după o perioadă de menstruație normală.

Amenoreea secundară hipotalamică este unul dintre efectele pierderii în greutate care dezvăluie problemele hormonale ce se ascund în spatele dorinței de a slăbi, dar și teama de a da viață, lipsa de încredere, sentimente de  vinovăție sau angoasă. Principalul conflict în cazul tulburărilor de comportament alimentar pare a fi neacceptarea feminității, urmat de negarea corporalității, a sexualității și a dorinței de a fi mamă. Patologia începe cu dorința de a pierde kilogramele în plus, dar în spatele acestei dorințe se ascund conflicte interne nerezolvate. Amenoreea ne vorbește de pierderea fertilității feminine, aceasta având o puternică imagine socială inconștientă de inutilitate, ca și în cazul menopauzei.

Controlul ciclului menstrual are loc la nivelul hipotalamusului care funcționează ca un senzor general pentru starea de bine a organismului: percepe semnale legate de temperatura corpului, metabolism și rezervele nutriționale. Dacă greutatea corporală scade sub 15% din greutatea recomandată, funcționalitatea hipotalamusului este alterată cauzând iregularitate menstruală. Acesta este un mecanism de apărare pe care organismul îl pune în aplicare atunci când greutatea corporală nu poate susține o sarcină, punând în dificultate viața mamei și a bebelușului, oprirea menstrei are și rol de protecție pentru a evita instalarea anemie, într-un corp și așa slăbit de restricțiile nutriționale auto-impuse. Astfel producția de estrogen scade, sistemul reproductiv intrând în pauză până ce corpul își recapătă starea normală de funcționare. Consecința directă a scăderii nivelului de estrogen este infertilitatea și instalarea osteoporozei.

S-a apelat la anticoncepționale ca tratament pentru a substitui lipsa estrogenului și reluarea ciclului menstrual, dar acest tratament nu redă densitatea osoasă pierdută și nici fertilitatea. Prevenția este cea mai bună armă împotriva tulburărilor de comportament alimentar, nu permite ca o dietă să îți controleze viața nici ție și nici prietenilor tăi, caută ajutor de specialitate cât mai repede cu putință.

„Nu poți căuta fericirea când îți construiești corpul ființei pe baze eronate”

Două întrebări esenţiale, înainte să înceapi un regim alimentar

Am fost întrebată dacă am ceva împotriva dietelor alimentare?

Da, atâta timp cât dieta îți controlează viața și orice activitate a ta este influențată de așa zisul „regim de slăbit” atunci da, am o problemă cu dietele restrictive, haotice, miraculoase. Dacă căutăm în dex dieta este definită ca „regim alimentar care elimină sau limitează consumul unor alimente sau băuturi în scopul profilactic sau terapeutic”.  Dacă folosim dietele rapide în locul rațiunii, cumpătării și al echilibrului, pentru a elimina kilogramele acumulate, să ne așteptăm nu doar la o suplețe fizică ci și la una psihică.

Două întrebări pe care fiecare trebui să și le pună, înainte să înceapă un regim alimentar:

Este justificată sau nu, cura de slăbire?

  • În cazul necesități organice, medicale de a elimina kilogramele în plus pentru a favoriza echilibrul organismului.
  • În cazul unor intoleranțe la anumite alimente sau tulburări ale sistemului endocrin.
  • În cazul dorinței de a arăta mai bine, de a ne defini un nou look, determinându-ne poziția socială și noul statut.

În primele două cazuri sunt de acord cu un regim alimentar personalizat, întocmit de un nutriționist în baza nevoilor nutriționale personale, în care să numărăm nutrienți aportați organismului pentru buna funcționare și nu caloriile consumate. În ultimul caz nu facem decât să devenim sclavii curelor de slăbire nejustificate, care te înfometează pe termen îndelungat sau scurt. Cu cât organismului i se refuză un anumit aliment cu atât pofta față de acel aliment va fi mai mare asta ducând inevitabil la comportamentul compulsiv și compensator întâlnit în bulimie.

Un regim după ureche poate creea un dezechilibru nutrițional și hormonal greu de restabilit, dereglări neuro-vegetative și psiho-afective. Motivele pentru care decidem să ținem un regim alimentar sunt variate de la preadolescență când corpul se dezvoltă mult prea rapid și fetele nu au timp să ajusteze imaginea corporală la imaginea reală până la motive de genul „nu îmi mai vin blugi din iarnă și nu am bani să îmi cumpăr alți”. Dacă nu putem controla motivația ce stă la baza unei astfel de decizi, putem măcar controla desfășurarea ei apelând la un regim de viață personalizat și echilibrat, evitând astfel prejudiciile morale și medicale ce ar putea apărea prin pierderea controlului asupra comportamentului alimentar.

De ce îmi doresc să slăbesc?

O interpretare la „modă” ar fi pentru frumusețe, imagine de sine, statutu socio-profesional. Dar în spatele acestei dorințe se ascund frustrări, neîmpliniri, refulări, conduite de risc, abandon, carențe afective și comportamentale, toate înghesuite în trei cuvinte „cură de slăbire”. Astfel de persoane ajung să desconsidere contextul, pe ceilalți și cel mai grav propria persoană. Desconsideră sănătatea fizica și psihică dorindu-și altceva, un ideal.

Implicațiile pe care un regim alimentar haotic le are asupra fizicului sunt evidente, de la anemie la gastrită și malnutriție. Implicațiile psihice se observă prea târziu prin scăderea calității vieții, scăderea puteri de concentrare și a mecanismelor de învățare, diminuarea atenției și izolarea din social. Legătura dintre stomac și psihic este cunoscută de la Pavlov încoace, stomacul digeră pe lângă impresiile fizice ale alimentelor și sentimentele psihice ca nemulțumirea, frustrarea, stresul, frica și chiar dragostea. Se consideră că agresivitatea și resentimentul accelerează trecerea hranei prin stomac în timp ce anxietatea și emoțiile puternice produc spasm piloric, blocând digestia.

Noțiunea de sănătate mintală este definită ca: existența unei stări de echilibru, de bine , a unui confort psihologic, somatic și social al individului. Responsabilitatea alegeri și mențineri unui stil de viață sănătos este în totalitate a persoanei, care trebuie să urmărească un comportament pentru sănătate. Alimentele trebuie să fie în primul rând un factor de sanogeneză a organismului și nu un factor de stres.

„Fie te documentezi pentru viața și sănătatea ta, fie îi lași pe alți să te folosească.  La casa de marcat când plătești cu bani și peste ani când plătești cu sănătatea!”

Corpul ca obiect de consum

Corpul nostru nu mai este pur și simplu un corp biologic, un organism ci devine prima noastră etichetă cu care ne prezentam în societate. Corpul evocă normele sociale, conduitele admise de societate, ierarhiile sociale și intențiile de ordin sexual. Corpul a devenit un obiect de narcisism și prestigiu acesta fiind și laitmotivul tuturor publicațiilor de fashion și al reclamelor. Toate producțiile publicitare sunt însoțite de imaginea aproape anorexică a corpului în cazul fetelor și de Complexul lui Adonis pentru bărbații care apar în aceste reclame. Mania de a avea un corp de invidiat a deschis numeroase uși într-o industrie a frumosului care s-a dezvoltat exponențial în ultimi ani. Începând cu banalele tatuaje, piercing-uri până la chirurgie plastică, auto-mutilări, diete restrictive și liposucție, toate menite să amplifice funcțiile corpului, să îl determine să se conformeze cu idealul și să răspundă cerințelor „utilizatorului”.

Astfel corpul modern s-a transformat într-un obiect estetic care poate fi pictat, îmbrăcat, epilat, străpuns și încorsetat; un obiect social de dresat, disciplinat și inhibat; un obiect economic de exploatat și consumat și un obiect sexual pentru a seduce și a fi sedus.

Într-un studiu realizat în 1984 privind reprezentarea socială a corpului, peste 50% au considerat că înfățișarea joacă un rol esențial în reușita socială, astăzi procentul se apropie de 95% conform Biroului Național de Statistică.

În zilele noastre s-a făcut trecerea de la un corp frumos la un „corp mereu tânăr”, zilnic ne sunt prezentate în media produse de întinerire de la suplimente alimentare, creme și tratamente cu ozon, la terapii alternative pentru întinerire și până la deja banala intervenție pentru ștergerea ridurilor. Multitudinea de opțiuni și aglomerarea de mesaje complică viața corpului și a individului, obligat să întrețină acest „bun de consum” la parametri ceruți de societate. Rețelele de socializare intensifică acest comportament oferind diverse modalități de expunere a corpului și amplificând modelul de corp seducător, lansat de către dictatura estetici. Cu cât corpul devine la nivel de reprezentare mai vizibil cu atât corpul „real”  suferă mai multă presiune. Individul contemporan pare să nu mai fie echipat în fața inevitabilului, boală, bătrânețe și moarte. Relația individului cu corpul fiind mai de grabă una de leasing decât una definitivă.

Lumea modernă găsește tot mai greu de acceptat ipostazele deviante ale corpului cu toate că societatea de consum în care trăim i-a împins pe cei care nu respectă noile politici de idealizare a corpului la abandon, lăcomie sau delăsare fiind aspru judecați prin excluderea  socială.

Ideea de „corp trăit” îi aparține lui Merleau-Ponty care susține că suntem și avem un corp, ce reprezintă un obiect al privirii pentru ceilalți și un subiect al individului. Ne trăim trupul, ne luptăm cu el și îl adaptăm în funcție de cerințele și expectațiile sociale sau personale.

„Modernitatea aduce corpul în prim plan și face din el incinta subiectului, locul limitării și al libertății sale, obiectul privilegiat al unei modelări și al unei voințe de control”

În ciuda mediatizări tot mai mari a tulburărilor alimentare în majoritatea revistelor găsim același corp slab, bine lucrat și înfrumusețat cu botox, astfel suntem puși în situația de a nu avea de unde alege modele sociale reale care să modeleze societatea viitorului. Adolescentele nu își doresc să fie mame, soții sau bune gospodine, ele își doresc să fie suple, competitive și speciale. Dacă au crescut și lumea a devenit complicată, ele tot o pot controla și indirect îi controlează pe cei din jurul lor, țin diete sau nu mănâncă deloc și ele cred că controlează această lume și prin grija pe care ceilalți le-o arată îi țin sub control. Astfel corpul devine un câmp central de luptă,  o zonă conflictuală ce trebuie ținută sub control, suprimată și micșorată în ipostaza în care trupul reprezintă un obiect personal ce reflectă raporturile sociale nesatisfăcătoare.

Sexy nu este o dimensiune, fiecare calorie nu este un câmp de luptă. Valoarea ta nu este măsurată în kilograme

Campania Internațională de Conștientizare a Tulburărilor de Comportament Alimentar

Tulburările de comportament alimentar au o rată mare de debut în gimnaziu, când corpul fetiței începe să se dezvolte. Profesorii sunt o sursă excelentă pentru identificarea timpurie a elevilor care se confruntă cu o tulburare de alimentație. Acestea nu sunt întotdeauna vizibile, ele nu țin cont de rasă, sex, vârstă, status social sau situație familială. Primele semne care apar în școală sunt bârfele, acele zvonuri răutăcioase despre un copil. Zvonurile contribuie la izolarea elevului și întăresc comportamentul disfuncțional îndepărtându-l de suportul și ajutorul de care are nevoie. Profesorul are obligația morală să pună capăt bârfelor, acestea amplifică sentimentele de disconfort, nesiguranță și frică; să prezinte adevarul cu privire la T.C.A. ca fiind o problemă psihologică și să rupă mitul „glamorous” prezentat în media.

Ideile preconcepute despre tulburările de comportament sunt:

  1.  Reprezintă o alegere a persoanei, este suficient să îi spui să se potoleascăFALS. T.C.A. este catalogată ca o tulburare psihiatrică pe care pacientul nu o dorește și pe care părinți nu o cauzează.
  2. Toată lumea vorbește de diete, e ceva normalFALS. Chiar dacă trăim într-o societate preocupată de aspectul fizic și de o alimentație sănătoasă, asta nu înseamnă ca T.C.A. este ceva normal, atunci când toate gândurile tale sunt îndreptate spre mâncare, când te simți vinovat că ai încălcat regimul, când mănânci compulsiv și folosești metode de compensare pentru a nu lua în greutate, când alimentația sănătoasă pune stăpânire pe viața ta atunci o banală dietă devine o tulburare de comportament alimentar.
  3. Tulburările alimentare sunt boli socioculturale, nu este o chestie serioasăFALS. Vezi articolul Valențele tulburărilor alimentare
  4. Doar Anorexia și Bulimia nervoasă sunt grave tulburări de comportament alimentar – FALS citește Prezentare generală a TCA
  5. Dacă persoana susține că deține controlul, ar trebui să avem încredereFALS. Acesta este paradoxul T.C.A. persoana crede că deține controlul și este încurajată pentru tăria de caracter cu care urmează un anumit program alimentar când de fapt ea a pierdut de mult controlul asupra vieții sale și tulburarea de comportament este cea care o controlează.
  6. Dacă nu ai o imagine scheletică, nu ești bolnavFALS. În cazul OrtorexieiDrunkorexiei și Hiperfagiei această regulă nu se aplică.
  7. T.C.A implică o relație deficitară cu mâncarea FALS. T.C.A. implică o relație deficitară cu imaginea corporală, stima de sine și nevoia de a fi în control.
  8. În cazul băieților nu trebuie să ne preocupăm că ar putea dezvolta o formă de T.C.A. –FALSManorexia și Bigorexia sunt tulburări ce afectează în principal băieții

photo-1440986078250-a8e8836efc6f

Comportamentele care se văd în sala de clasă sunt: oboseală și lipsă de energie; iritabilitate; dificultăți de concentrare; o scădere a interacțiunilor sociale până la retragerea din social; absenteism; creșterea semnificativă sau scăderea  performanțelor academice; evită să mănânce în sala de clasă (petreceri, sărbători); modificări fizice drastice și o comunicare obsesivă despre mâncare, exerciții fizice și greutatea ideală. Efectele fizice: dureri abdominale repetate, stări de leșin, deshidratare, hipotermie, cearcăne și bătături la nivelul degetelor în cazul Bulimiei nervoase. Schimbarea stilului vestimentar de la haine strâmte în perioadele când își etalează corpul la haine largi pentru a ascunde corpul anemic; ascunderea feminități prin sutiene sport car micșorează bustul, tăierea părului și a unghiilor. Orice comportament de tip repetitiv ar putea să ascundă o formă de T.C.A.  fiți atenți la drumurile frecvente la baie, o obsesie în spălarea mâinilor, alcătuirea de liste cu obiective, antrenamente fizice zilnice, agitație și colaje cu imagini idealizate ale corpului.

291
 Nu ești un desen, ești o persoană reală

Ce pot face profesorii?

  1. Pot să apeleze la personal specializat ca psihologul sau asistenta școlii care să poarte o discuție cu elevii care le ridică semne de întrebare.
  2. Ne pot contacta pentru a le oferi materiale informative gratuite sau pentru a le oferii elevilor în cadrul orei de dirigenție o prezentare despre efectele negative ale unei tulburări de comportament. Prezentarea are un scop informativ și educativ și este oferită voluntar de studenții de anul III de la Psihologie.
10428489_10203870001018215_3214507913700344763_n
Campania Internațională de Conștientizare a Tulburărilor de Comportament Alimentar