Despre mine

Ce îmi doresc eu de la blog?

O modalitate de formare continuă pentru mine și cei care îl citesc, o schimbare de mentalitate, o viziune nouă asupra unei boli invizibile și o mai bună înțelegere a comportamentului uman, a psihicului și a emoțiilor.

Ce oferă blog-ul?

Un spațiu virtual, o comunitate în care fiecare poate fi sincer, acel prieten care ne lipsește și căruia să îi poți spune mai mult decât secretele tale, să îi poți spune gândurile care nu îți dau pace știind că nu vei fii criticat, ci ascultat. Prietenul invizibil este acel prieten care este alături de tine, nu pentru a-ți rezolva problemele, nu pentru a-ți da lecții de viață ci pentru a te susține, asculta și a te accepta așa cum ești.

Competențele autorului:

Primul gând a fost : „ Am nevoie de competențe pentru a fi un bun prieten?”  

Nu, nu am nevoie, dar poate uni sunt interesați de diplome și performanțe academice așa că am început blogul când eram studentă la Facultatea de Psihologie, astăzi sunt Psiholog Clinician în supervizare, acreditat de Colegiul Psihologilor, lucrarea mea de referință este „Influența imaginii sociale a corpului asupra tulburărilor de comportament alimentar”, cercetare ce a făcut parte din lucrarea de licență. Urmez masterul de Psihodiagnoza Cognitivă și Consiliere Psihologică  și în paralel îmi complectez formarea psihoterapeutică cu ore de formare și dezvoltare personală în cadrul Societăți de Analiză Tranzacțională București, am o diplomă de Tehnician Nutriționist, deși nu am practicat niciodată. Am urmat cursul pentru a înțelege mai bine legătura dintre corp și minte și cum alimentația influențează atât starea de bine a organismului  cât și starea de bine psihologic.

La finalul anului 2016, am deschis Centrul Prieteniei un spațiu cald în care oferim gratuit un grup de suport pentru persoanele care suferă sau au suferit de o tulburare a comportamentului alimentar și tot acolo este sediul Cabinetului Individual de Psihologie, unde ofer consultanță psihologică; ore de dezvoltare personală atât în ședințe de grup cât și în ședințe individuale; consiliere psihologică și psihoterapie. Sediul centrului se află în București, sector 1, programul nostru este de la 10-20, iar pentru programări ne puteți contacta la telefon: 073 789 2772.

Pentru mine a fi psiholog este mai mult decât un job, este o calitate universal umană, este abilitatea de a fi în relație și ai oferii celuilalt suportul și sprijinul de care are nevoie pentru aș dezvolta adevăratul său potențial. Psihoterapia se bazează pe relația terapeutică, relație în care ambii participanți deslușesc limbajul sentimentelor creând o congruență între simțire, gândire și comportament.

Motto-ul meu personal este:

„ Nu o să ajung pe culme? Se prea poate, dar vreau să urc atât cât pot prin mine!”

O boală invizibilă

Zilele trecute am primit un mail și m-am gândit mult dacă să îl fac public sau nu, dar cum o prietenă mi-a amintit că sunt „un prieten invizibil” pentru acei ce au nevoie de cineva care să îi asculte, am decis să vă redeau fragmente din acest mail în speranța că mai sunt și alți care se confruntă cu aceiași problemă și împreună putem schimba mentalitatea celor care ar trebui sa ne ajute.

„Nimeni nu știe cât de dureros este o dată ajunsă la spital, după ce ai luptat cu gândul, rușinea și oroarea să fi tratată cu „Pune mână și mănâncă!” sau să fi păzită de o asistentă ca un copil mic până când mănânci tot din farfurie”.

Din păcate în România anorexia este încă privită ca o fiță, capriciu și lipsește conștiința faptului că acestă boală omoară mii de tinere în fiecare an. Din păcate în facultățile de profil (medicină, psihiatrie, psihologie) nu se predă nici măcar un curs de specialitate și cadrele noastre medicale nu sunt pregătite pentru a face față nivelului tot mai mare de tinerii afectați de TCA.  Contrar concepției comune această tulburare este mult mai mult decât dorința de a fii slabă și are o componentă genetică care este declanșată de mediu și de experiențele de viață. Boala este opusul vanități, o condiție alimentată de anxietatea incontrolabilă pe un fond depresiv. Din păcate nu exista un centru de reabilitare și singurul spital care se ocupa de TCA este Al.Obreja unde fetele și asa speriate sunt internate la psihiatrie.

„În cazul în care ajungi la un psihiatru care a auzit de anorexie ești tratat cu pastile și cu indiferență ca și cum tu, boala ta, nu ai fi importantă

Pentru astfel de persoane care au nevoie de un prieten, de o comunitate care să le înțeleagă și să le susțină afectiv, pentru asta suntem aici, pentru a împărtăși poveștile voastre și a da voce neputinței.

Valențele TCA
Comunitatea Prietenul invizibil este alături de tine. Te așteptăm pe Facebook.