Drogul din farfurie

Comportamentul adictiv a fost introdus în noul DSM-V, au fost însă excluse comportamentele excesive cu privire la alimentație, sport, cumpărături sau sex, doar jocurile de noroc au fost acceptate în această categorie. Termenul de dependență este definit ca o relație dăunătoare cu o substanță și care are repercursiuni negative asupra vieții sociale și familiale a individului. Dintre aceste comportamente, cel care a ridicat cele mai multe discuții a fost comportamentul adictiv față de mâncare, food addiction, definit ca o supra-alimentare compulsivă însoțit de pofte puternice și o dificultate extremă în controlarea dorinței de a consuma alimente. Un studiu efectuat în 2013 în care s-a folosit „Yale Food Toxicomanie Scale” (YFAS) a identificat un procent de  dependență față de alimente între 5-10% la studenți, între 15-25% la populația obeză și de până la 50% la populația cu obezitate morbidă.

Mâncarea este esențială supraviețuirii noastre și antrenează toți analizatorii, mâncăm cu ochii pentru că alimentele din farfurie trebuie să arate bine, ne bazăm pe miros, gust și analizatorul tactil pentru textură, formă și consistență. Însă de mult mâncarea nu mai este doar un mod de a aporta nutrienți organismului, ea trezește amintiri și crează o stare de satisfacție, de confort în momentele de stres, anxietate sau suferință emoțională. S-a demonstrat că alimentele bogate în zahăr și grăsimi declanșează  reacții chimice la nivel cerebral, inducând la fel ca și drogul o stare de plăcere, astfel devii dependent de această stare indusă de aliment și îți dorești să o retrăiești creând un cerc vicios ce perpetuează nevoia de a consuma alimente în absența senzației de foame. Simptomele dependenței alimentare sunt: consumul excesiv de alimente, depășind pragul de sațietate, ajungând la disconfort fizic până la punctul de a îți fi rău, consumul de alimente în secret și izolarea din social și mediul familial; alocarea unui buget important cu privire la achiziționarea anumitor produse alimentare pentru satisfacerea necesităților compulsive; energie scăzut și oboseală cronică; dificultăți de concentrare în îndeplinirea sarcinilor cotidiene; tulburări ale somnului, neliniște, iritabilitate, dureri de cap; tulburări digestive și prezența ideilor de suicid.

b0cd70f492e83e16f01db146ad313bd7_addicted-to-food-how-to-break-free-580x326_featuredImage
Câte produse de patiserie poți mânca? Banala gogoașă conține 6 linguri de zahăr și 60 de grame de margarină, un litru de cola conține 5 linguri de zahăr. Crezi că poți consuma atâta zahăr neprocesat?

Efecte fizice –  dependența de alimente poate duce la mai multe consecințe fizice negative asupra organismului: îmbătrânirea prematură a pielii și a inimii, diabet, probleme digestive, malnutriție sau obezitate, apetit sexual redus, migrene, letargie, boli reumatice, disfuncționalitatea rinichilor, boli hepatice.

Efectele psihologice – dependența de alimente poate fi debilitantă pentru sănătatea mintală, mai ales dacă există o lipsă de sprijin sau ajutor  de specialitate. Unele dintre efectele psihologice includ: stima de sine scăzută, depresie, atacuri de panică, sentimente de anxietate, senzația de tristețe, fără speranță sau de disperare, iritabilitate crescută, în special în cazul în care accesul la hrană este restricționat. Factorii psihologici pot influența un individ să utilizeze produsele alimentare ca un mecanism de adaptare în fața situațiilor stresogene.

 Efectele sociologice –   dependența de alimente poate avea un impact asupra vieții tale sociale și relaționale. Efectele sociale ale dependenței alimentare includ: scăderea performanței la locul de muncă sau la școală, evitarea evenimentelor sociale, izolarea de cei dragi.

Modelul dependenței alimentare cu siguranță implică pericolul de a crea un nou stigmat sau de a muta atenția de la responsabilitatea individului în reglementarea greutăți, cum ar fi angajarea în activități fizice și o alimentație echilibrată.  S-a constatat  că noțiunea de „food addiction” are o percepție publică pozitivă față de consumul de alcool sau de tutun, iar eticheta dependent alimentar poate fi mai puțin vulnerabilă la stigmatizarea publică decât alte vicii  Mai mult decât atât, există rapoarte de caz, care arată că asigurarea unui cadru organizat pentru tratarea dependenței poate fi de ajutor pentru persoanele diagnosticate cu TCA. Identificarea cu boala este primul pas spre recunoașterea problemelor și rezolvarea lor.

„ Cea mai mare parte a suferinței tale este creată chiar de tine, este o formă de neacceptare, de rezistență la schimbare!”

Te întrebi ce poți să faci și cum să rezolvi problema odată conștientizată. Primul  lucru este să renunți la dietă, dietele restrictive pot crește dorința de anumite alimente „ interzise”. În loc să te chinui cu un anumit regim, numărarea caloriilor sau consumul exclusiv de legume și fructe concentrează-te pe aportul de nutrienți necesar organismului tău și oferă-i chiar și alimentele pe care le dorește dar în  cantități moderate, asigură-ți cele cinci mese pe zi cu un meniu echilibrat și gustări adecvate. Nerespectarea meselor contribuie la episoadele de supra-alimentare care au loc de obicei seara. Exercițiul fizic este esențial organismului tău și nu pentru a slăbi ci pentru a te simți mai bine fizic și psihic, se știe că în timpul exercițiilor fizice creierul eliberează endorfine care ne oferă o stare de bine. Asigură-te că te odihnești suficient, oboseala te determină să mănânci pentru a îți încărca bateriile. Menține un jurnal alimentar și cel mai important ascultă-ți corpul. Învață să faci diferența între foamea fizică și foamea emoțională, dacă senzația de foame nu îți este clară, oprește-te un moment și reflectează asupra evenimentelor sau emoțiilor care au avut loc înaintea poftei de mâncare și vezi dacă aceasta este autentică sau este un mod de a îți alina frustrările sau suferința emoțională. Dacă crezi că nu reușești singur nu este nici o rușine să ceri ajutor, poți vorbi cu un prieten, să te alături unui grup de suport sau să cauți ajutor de specialitate.

„Orice provocare este la început imposibilă!”

„Nu sunt alcoolic, eu sunt nealcoolic!”

Abuzul și dependența de alcool oscilează între 2-6% în cazul anorexiei restrictive și crește până la 50% atunci când ne referim la pacientele diagnosticate cu bulimie. În cazul pacientelor cu bulimie predominantă este imaginea corporala spre deosebire de pacientele dependente de alcool care au o problemă în recunoașterea sentimentelor; în ambele cazuri s-a regăsit sentimentul de nemulțumire personală, nesiguranță, tedinţa de regresie la ani preadolescenți, așteptări mari de la propria persoană și o rezistență în a menține relațiile apropiate. S-a ajuns la definirea „personalități adictive” comune pentru aceste două tipuri de paciente caracterizate prin pierderea controlului și compulsia obsesivă pentru aliment sau băutură. Lacey introduce termenul de „personalitate multi-impulsivă” bazându-se pe coexistența abuzurilor multiple de substanțe ce ar putea fi relaționate cu eșecul în ceea ce privește controlarea comportamentului impulsiv.

În cultura actuală alcoolul este prezent în viața noastră de la botez până la moarte, în toate sărbătorile, evenimentele sportive sau orice alte circumstanțe pe care le udăm din belșug cu licoarea  lui Bachus. Relația cu alcoolul este ca o întâlnire metaforică cu moartea „A băut până a căzut lat! E dus! E mort de beat!”, după care totul se șterge, trecutul și viitorul dispar, pentru a învia după o noapte de somn sub propria privire devalorizantă.

Nu sunt alcoolic, eu sunt nealcoolic!”

Negarea este primul element prezent în comportamentul dar și în cuvintele alcoolicului, el este absent mare parte din timp de la viața lui. În interiorul lui se duce o luptă între cele două forțe binele și răul, des auzim :„E un om extraordinar dacă nu ar bea!”

Întâlnirea inițiatică cu alcoolul poate veni pe mult căi, de la anturaj, dorința de a fi altfel, până la mediul familiar. Atunci când singurul mecanism de a face față greutăților vieții în familia ta de origine este alcoolul, cu siguranță copil fiind vei adopta acest mod de rezolvare al problemelor, fie ele supărări, bucurii sau momente de neputință. Vei regăsi în alcool acel prieten care nu te lasă la greu, care îți este mereu aproape și vei crea o relație specială cu acea parte din tine care îți dă puterea să treci peste orice, să muți munții din loc. Este modalitatea prin care Eul încearcă să se debaraseze de acele părți mute, de acest teritoriu dureros pe care refugiul în alcool îl compensează.

„Mă ascundeam de dragoste și eram agățat de modul meu de funcționare derizoriu, băutura era singura certitudine din viata mea!”

Alcoolul

În rândul adolescenților și nu numai pare singura distracție existentă, se întâlnesc pentru a bea și nu pentru a fii împreună, băutorii sociali îi întâlnești pe toate terasele. Ce prileji mai bun să bei o bere decât o întâlnire cu colegii.  În cluburi se fac concursuri de băut, tinerii sunt încurajați să doboare recorduri de shot-uri pentru a primi cadou o sticla de alcool, un astfel de concurs s-a sfârșit vara trecută cu moartea unui tânăr de 20 de ani după ce a băut 30 de shot-uri de tequila și a câștigat sticla mult visată. Prietenii l-au dus acasă. De dimineață tatăl său  l-a găsit mort în pat. Nimeni nu a fost tras la răspundere, pentru că vina nu era nici a companiei care oferea premiul, nici a clubului, nici a organizatorului și nici a prietenilor care l-au încurajat să participe la concurs. Vina a fost a lui, că nu a știut când să se oprească și nu a evaluat corect situația și cantitatea de alcool consumată. La aceste concursuri femeile beau pentru a se menține la același nivel cu bărbații dar ele merg un pas mai departe și transformă alcoolismul primar într-o formă de tulburare de comportament alimentar ele refuză să se oprească atunci când nu mai pot și își provocă voma pentru a ține pasul cu băieții din grupul lor. Această nouă tulburare le afectează percepția despre capacitatea lor de control și întărește negația comportamentului „nealcoolic”.

Există un test de patru întrebări care te poate ajuta să înțelegi dacă tu sau un apropiat al tău are o problemă cu alcoolul:

  1. S-a întâmplat să bei la prima oră a dimineții pentru a te simții mai bine?
  2. Te-ai gândit că este cazul să renunți la băutură?
  3. Te-ai simțit vinovat din cauza consumului de alcool?
  4. Te deranjează remarcile prietenilor asupra cantități de alcool pe care o consumi?

Dacă răspunsul este afirmativ la două dintre întrebări atunci ai o problemă cu alcoolul, dacă răspunsul este afirmativ la toate întrebările atunci ești dependent de alcool. În ambele cazuri ar trebui să cauți ajutor de specialitate pentru a recupera controlul asupra vieții tale.

Ai o problema cu alcoolul atunci când:

  • ești incapabil să te oprești la un singur pahar de băutură, oricât de specială ar fi ocazia;
  • simți nevoia să bei pentru a te calma într-o situație stresantă, acesta fiind singurul mod de a face față stresului și anxietăți generale;
  • când adevarul, despre cantitatea de alcool consumată, este prea rușinos pentru a fii împărtășit în mediul tău social;
  • când apare toleranța la alcool și simți nevoia de a crește cantitatea pentru a obține același efect.

Dependența este destinul nostru

Etimologic adicția vine din latinescul ”addictus„ care se referă la un obicei vechi prin care un individ era dat în sclavie, era atribuit altei persoane. O astfel de persoană nu avea putere de decizie, la fel ca în Mitul lui Addictus, când stapânul lui l-a eliberat el a continuat să poarte lanțurile pentru că erau parte din identitatea lui. Termenul francez de ”addiction„ face referire directă la ”toxicomanie„, la dorința individului de aș face rău. Astăzi adicția este înțeleasă ca dependență, dar dacă am combina cei doi termeni cred că am obține o definiție mult mai corectă a adicției ca.

”Sclavul unei singure soluții pentru a scapa de durerea mentală„

Individul este sclavul obiectului sau (fie alimente, alcool, sau celelalte dependențe). Obiectul adicției este investit cu calități benefice, chiar dragoste, este definit ca obiect al plăcerii care este folosit  pentru a  atenua stările afective percepute altfel ca intolerabile. La inceput adicția oferă chiar un sens vietii.

Când conflictul intern sau extern depășește capacitatea noastră de rezolvare a problemelor, cu toți avem tendința să mâncăm, să bem, să fumăm mai mult decât de obicei, în căutarea unei stări de confort provizorie. Aceast comportament nu devine o problemă decât atunci când devine singura soluție de rezolvare a conflictului. O frază care mi-a atras atenția la o prietenă a fost:

” Uneori nici nu știu dacă sunt tristă sau furioasă, atunci când mănânc„

M-am gândit imediat la sentimentele secundare (racket) și la alexitime, incapacitatea de a recunoaște și manifesta sentimentele. Am rugat-o să facă un exercițiu care nu de mult mă ajutase să înțeleg cum se trăiau la mine în casă sentimentele primare (teama, furia, tristeța și bucuria) și am înțeles atunci că decâte ori manifesta furie sau tristețe în copilărie, mama ei îi oferea un bicuite spre alinare. Astfel că sentimenul secundar de foame acoperea un sentiment primar ce nu îi era permis în copilărie.

Așa că mă întreb este cumva scopul comportamentului adictiv, debarasarea de sentimente? Invățăm acest comportament în intenția de a face suportabile dificultățile vieții? Este acesta modul de a vindeca o rană narcisică?

Chiar dacă persoana dependentă se poate simți sclava obiectului ei, scopul este de aș oferi o stare de bine și poate fi percepută ca ceea ce îi dă sens vieții. Cred că primul obiectiv în tratarea dependenței este debarasarea de sentimentele secundare (ca culpabilitate, anxietate, suferință, rușine și chiar sentimenul de plăcere) care sunt trăite inconștient în locul sentimentelor primare ce au fost interzise.

Puterea adicției crește cu fiecare Amintire Confirmatoare, ea fiind un răspuns la o suferință pshică din trecut. O soluție magică găsită de copil pentru a se proteja. Astfel că obiectivele ar trebui să fie mai mult de natură psihologică, de ai oferii o modalitate de a face față absenței sau durerii mentale pentru a-și alina lipsa permisiunilor din prima parte a copilăriei.

Cum niciun element sau obiect aparținând lumii reale nu poate repara neajunsurile lumii intrapsihice, comportamentul adictiv capătă inevitabil o dimensiune compulsivă. Substitutele adictive vor fi întodeauna acolo pentru a compensa funcțiile materne absente și mesajul scenarial devine:

” Nu mă veți mai putea abandona pentru că acum eu va controlez„

Dependența este un element intrinsec al condiției umane. Începem prin dependența de universul matern, continuăm să fim prinși de o serie de dependențe afective, sociale, financiare și suntem cu toții dependenți de standardele socio-culturale ale cadrului nostru de referință

”Dependența este destinul nostru, ca și lupta neîntreruptă și inumană pe care o ducem înpotriva ei, pentru a încerca să scăpăm„