Frumusețea se obține citind

Televizorul este pentru mine un mod foarte bun de a mă educa. De fiecare dată când cineva pornește televizorul, mă duc în altă cameră ca să citesc o carte” (Groucho Marx).

Mass-media este o parte importantă în viața a milioane de copii, adolescenți și adulți. Aceste medii -televiziune, reviste, internet- sunt saturate de mesaje nesănătoase despre dimensiunile „corpului ideal”, forma și greutatea corespunzătoare, suprapuse peste mesaje cu privire la fericire, plăcere, moralitate, atractivitate, autocontrol și mesaje de putere.

Femeia ideală construită de mass-media este tânăra, înaltă, subțirică, cu pielea alba, părul lung și corpul bine definit. Acest model respectă imaginea iconică a femeii delicate, firave și slăbuță, dar nu se bazează pe un model real ci pe unul digitalizat care stabilește un etalon de frumusețe, dincolo de posibilitățile reale. Acest model prezentat ca „natural” în media nu poate fi realizabil prin dedicație personală, nu este sănătos fizic și crește gradul de insatisfacție corporală împingându-l pe individ la comportamente de risc. 

Această violență invizibilă a mass-mediei întărește și justifică sexismul și prejudecățile cu privire la rolul femeii în societatea modernă, transformând imaginea femeii într-un „accesoriu” frumos, slab și tânăr necesar oricărui bărbat de succes. Revistele de modă, reclamele la diferite produse reduc femeia la dimensiunea ei estetică de înfrumusețare, ignorând partea sa intelectuală. Astfel, îmi permit să afirm că:  Cititul slăbește! Modelele feminine de succes sunt slab reprezentate în media, în timp ce „artistele” se găsesc la tot pasul inundând spațiul public cu ținute vulgare și comportamente ostentative.

„Femeile sunt niște nulități simpatice” , spunea Cioran

Consecințele directe a obiectivizări corpului feminin sunt: insatisfacția corporală, imagine de sine negativă, creșterea comportamentelor de risc și dezvoltarea  tulburărilor alimentare. Transformarea femeii în obiect de consum poate duce în timp la anihilarea simbolică a femeii ca valoare. Par lucruri nerealiste, dar pasivitatea societății față de expunerea corpului provocator pentru a vinde orice marfă, de la mașini de lux și până la înghețată, poate reprezenta baza unei industrii care vinde și cumpără femei.

„Femeia este proprietatea noastră, noi nu suntem a sa” , afirma Bonaparte

Această societate este cea care stabilește etalonul pentru societatea viitoare, suntem noi cei care transmitem modelele culturale și sociale copiilor noștri, suntem noi cei care putem închide televizorul și pune mâna pe carte. Doar prin concentrarea atenției asupra unor valori universale, prin educarea generației prezente ne putem salva de la devalorizarea imaginii feminine. Este nevoie de un efort personal în revalorizarea calităților feminine și recunoașterea aspirației către egalitatea de gen. Putem face asta prin campanii de sensibilizare și educare a opiniei publice în sensul eliminării clișeelor existente și schimbării atitudinilor și comportamentelor discriminatori față de femei.

Primul pas pe care îl poți face e să te supui unui test de influență a mass-mediei asupra imaginii corporale  și să verifici cât de mult imaginea promovată în media de „corp ideal” îți influențează comportamentul alimentar. Al doilea pas este să îți concentrezi atenția asupra dezvoltări tale personale și nu asupra kilogramelor, dietelor restrictive sau a ultimului tratament de înfrumusețare prezentat în media.

Anunțuri

Psihologie gastrointestinală

Perioada vacanțelor este o perioadă dificilă pentru organism și ne putem da seama de asta și din reclamele prezente în media, care zilnic ne bombardează cu Dulcolax, Ciocolax sau alte laxative. Nu există om care să nu fi suferit măcar o dată de constipație, dar când aceasta devine cronică este necesar să îți reorganizezi viața. O alimentație echilibrată, mișcare și un pahar de apa în fiecare dimineață te vor ține departe de problemele intestinale. Dar dacă aceste trei sfaturi simple nu au rezultate, atunci este cazul să îți analizezi viața și concepțiile despre viață.  Din punct de vedere psihologic, persoanele care suferă de tulburări abdominale au experimentat momente în viață „greu de înghițit”, greu de înțeles sau de integrat.

Staehelin consideră următorii factori emoționali ca fiind generatori ai simptomelor gastrointestinale:

  • dificultatea în apucare și stăpânirea lucrurilor (stomatita, afecțiuni ale gingiilor)
  • dificultatea de a „înghiți” ceva (tulburări de deglutiție, anorexie)
  • stări de dezgust sau repulsie (greață, vomă, bulimie)
  • incapacitatea de a termina un lucru început (enterocolite, colon iritabil)
  • incapacitatea de a renunța, de a se agăța de trecut, de a controla (constipație cronică)
  • dorința de a scăpa de ceva (diaree emoțională)

Problemele din domeniul intestinului subțire ar trebui să ridice întrebarea dacă omul nu cumva analizează prea mult, descompune sau pătrunde în detalii. Intestinul gros corespunde în schimb inconștientului, „lumii de jos”, încercarea de a păstra sau elimina conținuturile inconștiente refulate, teama de a lăsa conținuturile inconștiente să apară la lumina zilei. Constipația este un simptom asociat cu nevoia de a nu pierde controlul, de ne stăpânii emoțiile și de a nu spune ceea ce gândim spre deosebire de diaree  care ne arată că ne este teamă și că ne cramponăm prea mult în ceva, dar totodată ne învață să dăm drumul și să lăsăm lucrurile să își urmeze cursul lor firesc.

Psihologia medicală ne amintește că modul în care ne privim corpul este unul limitat, că există un cu totul alt corp pe care noi îl ignorăm conform filozofiei carteziene. Boala trupului nu este altceva decât o terapie pentru minte. Constipația implică o atașare prea puternică de materialitate și o incapacitate de a rupe legăturile.

Predispuși la constipație cronică sunt persoanele care cred că pot controla orice, inclusiv funcțiile corporale, persoanele care își controlează emoțiile, care fac eforturi să pară calme, lucide, focalizate, care nu lasă să se vadă că există o parte „irațională” a ființei lor. Această categorie de oameni aparțin fazei anale descrisă în psihanaliză. Faza anală se fondează pe control atât interior cât și exterior încercând să îi supună pe ceilalți voinței lor.

Este vorba de o personalitate exigentă care tolerează greu mediocritatea, eroarea sau slăbiciunea și care poate conduce la perfecționism. În plan relațional dezvoltă relații de dominație, bazate pe nevoia de a domina sau a fi dominant și nu pe nevoia de a fi iubit. Pe plan social se remarcă nevoia de a conduce și o desconsiderare față de ceilalți, manifestă o posesivitate vădită atât asupra lucrurilor cât și a persoanelor, se remarcă prin spiritul de colecționar „cu cât posed mai mult cu atât exist”, pare să fie motto-ul lor în viață. Ca angajați sunt buni organizatori, metodici și ordonații, dau dovadă de perseverență, continuitate și regularitate. În plan familial dau dovadă de o tandrețe absolută pentru proprii copii fiind considerați o producție personală, o parte din ei însăși de care rămân puternic atașați.

Impactul major pe care îl are psihicul în viața noastră se traduce sub formă de boală, o boală care provine din lumea interioară, din negarea comportamentelor disfuncționale și acumularea frustrărilor emoționale, astfel psihologia medicală pune în centru ei drama persoanei, relația cu mediu și componenta psihică a tulburărilor somatice.

„ Este important să înțelegem că nu boala naște suferință, ci suferința naște boală!”

Grafia minții

„Sper că voi putea să îți împărtășesc totul, așa cum nu am reușit cu nimeni altcineva până acum și sper că îmi vei fi de mare ajutor”

Jurnalul intim este o„ grafie a minții”. Un portret involuntar ce recompune din fragmente chipul ignorat al celui care scrie. Aceste însemne, aceste dorințe mărturisite denotă trăsăturile, obiceiurile și actele comportamentale care alcătuiesc personalitatea autorului. Printr-o decupare a sentimentelor personale, a stărilor și a gândurilor se crează un portret psihologic desăvârșit.

Jurnalul intim nu este obiectiv, din contră este o creație conștientă a inconștientului ce se relevă prin momentul „accidentului” între momentele de monotonie ale vieții zilnice. Acest moment al „accidentului” este ideal pentru a fi analizat. Acest autoportret începe să existe de la prima literă așternută pe hârtie din cadrul monologului său confesiv. Impulsul de auto-comunicare întâlnit în paginile scrise este un mod de a lucra conștient sau nu asupra problemelor menționate. Acest spațiu de recuperare al dramei interioare este posibil datorita confesiunilor intime, conflictelor interne și fantasmelor descrise în paginile jurnalului.

„Îți scriu aceste gânduri dragul meu, pentru a face cunoștință cu tine. Pentru că nu te cunosc deloc și ți-am vorbit atât de rar, deși sunt mereu împreună cu tine!”

Jurnalul intim este receptorul involuntar al confesiunilor, ale modificărilor de la o zi la alta sau de la o oră la alta a autorului. Această construcție neintenționată și chiar inconștientă a auto-portretului ajunge să descrie o realitate în care autorul nu se recunoaște, dar de care este obligat să țină seama.

Cum sa îți faci un jurnal terapeutic.

Jurnal alimentar

Se rezervă două pagini pentru fiecare zi dintr-un caiet obișnuit. Pe pagina din stânga notați tot ce mâncați și beți în acea zi. Tot pe această pagină se trec și episoadele de alimentație compulsivă, inclusiv cantitatea și calitatea alimentelor consumate, vărsăturile provocate sau laxativele folosite, dacă este cazul. Este important să scrieți ora și data. Pe pagina din dreapta se vor nota gândurile și sentimentele din momentele când mâncați normal dar și din perioadele  compulsive. Notarea aspectelor alimentare ajută la conștientizarea deprinderilor alimentare precum și circumstanțele în care apar  comportamentele  compulsive și  de compensare. Se notează gândurile și sentimentele personale care conduc la comportamentul disfuncțional, aspectele pozitive sau negative din cursul zilei, conflictele care pot genera episoadele compulsive și persoanele care au putut contribui la creșterea anxietăți.

Beneficiile jurnalului

  • În primul rând te va ajuta sa îți creezi o rutină zilnică. Este un exercițiu bun de a pune ordine în gânduri, de a organiza mintea și a exersa calitățile tale de scriitor.
  • Este un mod productiv de a petrece timpul liber care te va ajuta mai târziu  și va dezvolta capacitatea de auto-reflexie. Pentru că atunci când vine vorba de jurnalul tău, creezi un moment în care poți fi tu cu tine, liber de măștile sociale.
  • Este un mod de a îți revizui comportamentul și de a îți schimba credințele.
  • Îți oferă capacitatea de a procesa evenimente cărora nu le-ai dat importanță. Acest mecanism este foarte important pentru a îți vindeca sufletul, căci în momentele de rătăcire nu ne putem baza doar pe amintirile noastre.
  • Scriind ce s-a întâmplat în cursul zilei te ajută sa te liniștești și să înțelegi mai bine cele petrecute.
https://www.facebook.com/zestresispirit?fref=ts
Foto by Zestre și spirit

Nu există  un mod corect de a ține un jurnal, important este să ai un spațiu al tău, în care să vorbești cu tine, în care să îți exprimi sentimentele și gândurile în forma cea mai liberă posibilă. Este adevarat că un jurnal scris de mână este în primul rând un mod de a descărca tensiunile acumulate. Dar dacă îți este frică de privirile străine îți poți crea un spațiu al tău virtual sau un jurnal în calculatorul tău. Atenție însă, va trebui să îți faci o copie de siguranță pentru a nu pierde toate amintirile din cauza unui accident. Frumusețea unui jurnal virtual consta în maniera diferită de a înșira gândurile cu ajutorul tastelor. Adesea îmi las degetele sa scrie fără să mă controlez și sunt surprinsă de conexiunile pe care mintea mea le face în fața calculatorului. Vei ști că jurnalul tău lucrează pentru tine atunci când îl vei reciti și vei exclama: „Nu, aceasta nu sunt eu !”

„Viața ta se va schimba la un cuvânt de al tău!”

Atenția plenară în alimentație.

Prin atenție plenară sau ”mindfulness” înțelegem dezvoltarea de tehnici necesare pentru a atinge un stil de viaţă bazat pe conștiientizare și calm interior, ce ne permite să trăim în prezent. Astfel vom reuși să ne bucurăm mai mult de viață, să fim mai conștienți și să fim mai fericiți. Tehnicile de atenție plenară sunt bazate pe studii științifice numeroase și pe o utilizare cât mai largă de către psihologi, medici și profesori. Kabat-Zinn definește atenția plenară drept:

capacitatea de a știi cea ce facem în timp ce facem”.

Cu toate că pare un lucru atât de simplu este foare dificil, majoritatea se trezesc dimineața pe pilot automat, își încep ritualurile zilnice în timp ce mintea lor examinează diferite gânduri mai mult sau mai puțin conștiente.  Pierzând astfel momente de fericire ce ne înconjoară la fiecare pas.

Caracteristicile principale ale atenției plenare:

  • atenția plenară este un stil de viață bazat pe conștientizare și calm, ce ne permite să trăim în totalitate în prezent;
  • obiectivele fundamentale sunt de a elimina automatismele, a facilita schimbarea și a îmbunătăți viața oamenilor;
  • practicarea atenției plenare are numeroase beneficii, mărește capacitatea de concentrare, ajută la un mai bun control al gândurilor, emoțiilor și al comportamentului;
  • te ajută să te bucuri de viață;
  • potențează sistemul imunitar, cardio-vascular și respirator;
  • produce schimbări pozitive la nivelul neurobiologic.

Studiile medicale au scos în evidență diferențe ale secrețiilor digestive, în functie de starea psihică generală a persoanei, atât în afara perioadelor digestive, cât și în timpul meselor. O stare agitată și tensionată în timpul mesei, va genera o secreție mult mai acidă. În schimb, o stare armonioasă/pozitivă în timpul mesei va transmite o informație de aceeași natură alimentelor ingerate. În cavitatea bucală  are loc procesarea la nivel informațional a structurilor nutriționale, are loc o imprimare în biostructura alimentelor a stării psiho-emoționale. O mare importanță având realizarea unei sinergii a calității biofizice și biochimice ale alimentelor, pentru armonizarea preparatului final. Este foarte important să existe 5 mese pe zi, 3 principale și 2 gustări, decât să nu mâncăm nimic toată ziua și apoi să luăm o cină copioasă când ajungem seara acasă

De câte ori de gasești în această ipostază?
De câte ori de gasești în această ipostază?

„Omul sfințește locul”, în acest caz putem spune ca omul sfințește masa și alimentele. Este indicat ca în timpul mesei să se evite ascultarea de informații toxice de genul știrilor violente sau filmelor agresive prezentate astăzi pe aproape toate canalele mass-media. De asemenea, nu este indicat să mâncăm pe fugă, sau între două activități, este indicat să mestecăm cât mai bine pentru a permite enzimelor o acțiune completă, cavitatea bucală fiind primul organ digestiv unde enzimele acționează asupra alimentelor.

Mediul în care ne aflăm influnțează starea noastră. Este indicat ca locul respectiv sa fie luminos, organizat, curat și armonios. Florile și muzica liniștitoare contribuie la armonia din timpul mesei, dar și starea persoanelor cu care obișnuim să luăm masa. chiar daca ești singur@ îți poți pregăti masa astfel încât să fie un spectacol vizual și să îți oferi un minut de bucurie.

Oferăți mai mult decât o cină, oferăți un moment de fericire.
Oferă-ți mai mult decât o cină, oferă-ți un moment de fericire.

Exercițiu pentru Conștientizarea gustului.

Se poate folosi orice aliment, de la ciocolată la fructe, important este să conștientizezi momentul, să te bucuri de explozia de gust. De obicei mâncăm pe grabă, în fața televizorului, implicați într-o conversație sau în propriile noastre ruminații,  fără să acordăm prea mare atenție la ceea ce facem. Ne dorim prin acest exercițiu conștientizarea mesei și a comportamentului alimentar, să fim conștienți de senzațiile care se produc și să fim recunoscători ca ne putem bucura de acel aliment.

Lucrăm cu senzațiile:

  • vizuale, observând forma, culoarea  și conturul alimentelor;
  • olfactive și nu ne referim doar la miros ci și la amintiri evocate de miros;
  • tactile, lucrăm cu  textura alimentelor, observând finețea produsului, natura lui și proveniența alimentului;
  • senzații gustative percepând fiecare bucățică dacă este dulce, sărată sau amară.

La sfârșitul exercițiului vei descoperi senzați noi pe care alimentul le produce, senzați de care nu erai conștient până acum. Notează-ți aceste senzații timp de o săptămână într-un juranal de conștientizare și vei vedea că bogăția experiențelor tale va crește progresiv.

„Alimentele voastre să fie medicamente şi medicamentele voastre să fie alimente.”

Hipocrate

Stil de viață sănătos sau ortorexie nervoasă?

Modificările sociale rezultate din industrializarea, urbanizarea și dezvoltarea economică au erodat rezistența individului, impunând un nou stil de viață în care sedentarismul, supraalimentația și consumul de alcool, tutun și droguri ușoare au devenit comportamente comune. Individul devine vulnerabil la o nouă categorie de patologii, în care stilul de viață joacă un rol proeminent. Prin stil de viață înțelegem totalitatea deciziilor și acțiunilor voluntare care afectează starea de sănătate, reprezentat de convingerile și credințele personale care formează „o linie ghid a vieții” ce ne ajută să găsim soluții pentru problemele cu care ne confruntăm.

Factorii comportamentali de risc ai stilului de viață ce pot provoca îmbolnăviri, accidente sau chiar mortea prematură sunt: consumul de droguri, consumul de alcool, fumatul, relații sexuale neprotejate și chiar condusul agresiv. Factorii protectori sunt considerați aducători de sănătate constituind un stil de viață imunogen sau pozitiv. Aceștia sunt: exercițiile fizice regulate, o alimentație rațională și suportul moral și social. Din punct de vedere al intensității și al frecvenței comportamentele pot fi în exces sau în deficit. Este limpede ce se întâmplă cu comportamentele negative în exces, dar dacă excesul apare la comportamentele pozitive atunci avem de a face cu o tulburare de comportament alimentar, denumită ortorexie nervoasă.

Termenul a fost introdus de către Steven Bratman în 1996, provine din grecescul „orthos orexis” tradus ca „apetit corect”. Ortorexia nervoasă este caracterizată prin obsesia de a mânca sănătos, a avea o alimentație ecologică/organică și un corp bine definit făcând din asta o virtute a vieții. Apare cu precădere la persoanele cu un comportament obsesiv-compulsiv care pun mai mult accent pe calitatea alimentelor decât pe plăcerea și necesitatea actului alimentar, persoane perfecționiste cu studii medii sau superioare, sportivii sau persoanele care sunt în recuperare dintr-o altă tulburare alimentară.

Pentru persoanele care suferă de ortorexie, dieta devine propria religie de care sunt mândri și pe care încearcă să o împărtășească și altora. Își planifică cu rigurozitate mesele pe zile succesive având astfel controlul total asupra alimentației, refuză să mănânce în afara casei, unde nu pot controla proveniența alimentelor. Dacă te regăsești în următoarele afirmații este posibil să te lupți cu ortorexia nervoasă.

  • Îţi doreşti să poţi mânca orice.
  • Îţi doreşti să petreci mai mult timp cu prieteni, dar eviţi să manânci în oraş.
  • Parcurgi distanţe mari pentru a procura alimente de calitate/organice.
  • Te simţi vinovat/ă când nu respecţi dieta.
  • Simţi că deții controlul asupra alimentației.
  • Le vorbeşti tuturor despre dieta ta şi îi sfătuieşti să o adopte ca fiind cea mai bună.

Nimic rău până aici eşti doar o persoană care are grijă de alimentația ei şi de calitatea alimentelor, dar dacă acest lucru te împiedică să faci ceea ce iubești, să te vezi cu prietenii, să iei cina cu familia sau pur şi simplu să te bucuri de viaţă poate ar trebui să regândeşti aceste aspecte şi să vezi dacă merită să renunţi la tine în favoarea alimentaţiei.

Este greu să reziști într-o lume în care criteriile și valorile nu se stabilesc din afară, ci din interior. Este important să te cunoști pe tine, să reflectezi asupra ispitelor vieții, pentru a trăi în echilibru. Dependența, de orice fel, este un mod prin care ne recunoaștem slăbiciunile. Pentru sociologul francez Alain Ehrenberg, dependența reprezintă noi stiluri de viață, care nu duc la echilibrul persoanei ci la înstrăinarea de sine.

Prevenția joacă un rol important, prin educația pentru sănătate putem diminua efectele negative ale comportamentului obsesiv. Primul pas fiind conștientizarea că un anumit tip de comportament dus la extrem reprezintă un risc pentru sănătate, urmat de o informare corectă și o susținere socială și afectivă a persoanei.

„Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, deși aproape toți se nasc cu ea” 

Tulburări alimentare și de comportament alimentar ale perioadei de sugar

Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a tulburărilor mentale (DSM-IV), tulburările alimentare și de comportament alimentar ale perioadei de sugar sau ale mici copilării sunt: pica, ruminația și tulburarea de alimentație a perioadei de sugar.
Pica reprezintă mâncatul persistent de elemente non nutritive o perioadă de cel puțin o lună.
Ruminația reprezintă regurgitarea și remestecarea repetată a alimentelor ce durează cel puțin o lună.
În cartea sa, ”Normal și patologic la copil” Anna Freud încadrează ”tulburările alimentare între tulburările de dezvoltare legate de nivelele de creștere ale Sinelui și Eului”. Ea consideră că liniile de dezvoltare ale Sinelui și ale Eului conduc de la experiențele de supt către atitudinea rațională sau emoțională a adultului față de alimentație.
Sporirea atitudini raționale față de mâncare și inițiativa proprie în alimentare reprezintă experiențe care modelează obiceiurile alimentare ale adultului”.
 Autoarea consideră că primele tulburări alimentare sunt legate de hrănirea la sân, aceasta fiind prima etapă pe care copilul o parcurge în trecerea sa de la supt la alimentația rațională.
Hrănirea la sân ca primă tulburare alimentară are o cauzalitate mixtă astfel:
  •  mama, în ceea ce o privește, pot apărea cauze fizice ce țin de lipsa laptelui și cauze psihice ce țin de o anxietate a mamei;
  •  copilul, unde întâlnim de asemenea cauze fizice ca nevoia scăzută de alimentație și cauze psihice ca o ”reacție automată, negativă, la angoasa mamei”

A doua etapă o reprezintă perioada înțărcării care își lasă amprenta sub forma furiei față de mâncare sau lăcomiei în exces, frica de a îi fi foame. Înțărcarea trebuie făcută prudent și gradat. Etapa a treia și a patra sunt caracterizate prin tranziția de la a fi hrănit la auto-hrănire, mai întâi cu mâna și apoi cu lingura și furculița. Primele patru etape sunt caracterizate de egalitatea mâncare = mamă,”refuzul alimentar fiind îndreptat împotriva mamei”. Folosit ca un câmp de luptă între cei doi. Refuzul survine și în cazul despărțirii traumatice de mamă ca respingere a substitutului matern sau dimpotrivă lăcomie sau supraalimentație ca substitut al iubirii materne.

Tulburările alimentare caracteristice celei de-a cincea etapă sunt cauzate de conflictele interne ale copilului și nu sunt afectate nici de prezența și nici de absența mamei, legătura dintre mâncare=mamă fiind slăbită. Această etapă este dominată de fantasmele proprii ale copilului ca frica de otrăvire ”însămânțarea prin gura”, frică de a baga și de a scoate ”de naștere prin anus”. Tot în această etapă apar primele dispute din cauza meselor, asupra cantități de mâncare, asupra timpului petrecut la masă, capricii alimentare, manierele la masă și evitarea anumitor alimente. Anna Freud consideră că vegetarianismul, dacă nu este influențat de mediul familiar sau social,”rezultă din apărarea împotriva fantasmelor regresive și canibale”. Apare prima frică de îngrășare și refuzul mâncărurilor care îngrașe ca ”îndepărtarea fantasmelor de însămânțare orală și graviditate”.
Ultima etapă este considerată una de latență caracterizată prin ”slăbirea treptată a sexualizări mâncatului” și ”sporirea atitudinilor raționale față de mâncare și inițiativa proprie în alimentare” .
După parcurgerea acestor etape luarea mesei devine o preocupare personală a individului matur, bătălia inițială cu mama fiind înlocuită de dezacorduri interne, diverse capricii alimentare și deranjamente digestive nervoase. Tulburările alimentare în perioada copilăriei mici sunt tranzitorii și se vindecă spontan și totuși o perturbare excesivă în procesul alimentar la un stadiu timpuriu va lăsa reziduuri.

”In general tulburările alimentare ale copiilor lasă zona alimentației vulnerabilă pregătind terenul pentru afecțiuni nevrotice ale stomacului si ale apetitului in viața de adult.

Prezentare generală TCA

Când noi savurăm micul dejun avem o stare de plăcere când o persoană cu TCA ia micul dejun trece printr-o perioadă ridicată de anxietate și mult zgomot. Zgomotul reprezintă gândurile ei repetitive care nu o lasă să meargă la cursuri, la muncă, să învețe pentru un examen, să interacționeze cu alte persoane. Dacă nu ai auzit niciodată aceste ruminați nu poți înțelege prin ce trece o persoană cu TCA și nici de ce ” Pune mâna și manâncă !” nu este atât de ușor. Aceste gânduri repetitive care le controlează viața nu sunt atât de ușor de ignorat cum ar putea părea la prima vedere. Aceste gânduri sunt însoțite de imagini puternice, înfricoșătoare sau absurde. Dar ne vom acupa de ele într-un alt material.
Tulburările alimentare
Sunt caracterizate prin perturbări severe de comportament alimentar, o excesivă preocupare cu privire la greutatea corporală și al aspectului fizic care se traduce întro anxietate sporită față de mâncare.
Anorexia nervoasă se caracterizează prin frica de a lua în greutate și refuzul de a mânca și a menține o greutate corporala normală
Bulimia nervoasă se caracterizează prin episoade repetate de mâncat compulsiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate, cum ar fi vărsături autoprovocate, abuz de laxative, de diuretice, perioade lugi de post și exerciții fizice excesive.
Deși cele mai mediatizate anorexia și bulimia nu sunt singurele tulburări de comportament alimentar. Plaja TCA cuprinde și tulburările alimentare ale perioadei de sugar, definite în DSM-IV ca incapacitatea sugarului de a lua în greutate, fiind excluse cauzele biologice. Acestea sunt Pica și Ruminația. Acestea sunt tranzitori și se vindecă spontan și totusi o perturbare excesivă în procesul alimentar la un stadiu timpuriu va lăsa zona alimentației vulnerabilă pregătind terenul pentru afecțiuni nevrotice ale stomacului și ale apetitului în viața de adult. Tot din această plajă fac parte și Drunkorexia, Ortorexia, Diabulimia, Bigorexia, Sindromul alimentației nocturne și Hiperfagia ( Mâncatul compulsiv).
Tulburările alimentare apar la toate categoriile sociale, afectează atât femei cât și bărbați, ele nu țin cont de rasă sau vârstă.