Consilierea prenatală

Un adult furios ascunde un copil speriat. M. intră nervos în cabinet, e prima întâlnire dar el a mai fost și la alți psihoterapeuți: „Sper că tu ești altfel, sper să nu începi și tu cu problemele din copilărie, nu toți am fost traumatizați în copilărie!!”

Îi explic că copilăria este o perioadă intensă de dezvoltare, care poate avea un impact major asupra vieții noastre, dar nu este toată povestea noastră de viață. Tiparele timpurii (dezvoltate în copilărie) ne permit să reacționăm rapid (automat) în diferitele situații de viață fără a fi nevoie de un control conștient permanent, este ca o hartă mentală pe care adultul o folosește pentru a se descurca, o hartă învățată în primii ani de viață. Mai mult aceste automatisme sunt cele care rezistă în timp, fiind rezistente chiar și la procesul terapeutic, dar schimbarea este posibilă atunci când se dorește și se lucrează conștient la formarea unor noi hărți.

Tulburările adultului își au originea într-o copilărie cu un reglaj emoțional deficitar, Cadoret afirmă că bebelușii sunt afectați de cele mai timpurii experiențe, de un mediu supra-stimulat ce îți lasă amprenta asupra proprie sale combinații genetice. Noile cercetări prezintă importanța sarcinii și al primului an din viață atât în formarea tiparelor afectiv-comportamentale cât și asupra trăsăturilor temperamentale. Dacă mama a fost stresată în timpul sarcinii, nivelul ei ridicat de cortizol va fi transmis fătului, afectându-i adaptarea și reacția la stres încă dinainte de naștere.

În primele zile și chiar încă din pântec sunt formate legături de reglare emoțională, prima legătură și cea mai importantă fiind cu mama. Dacă aceasta are o stare de agitație internă și nu se poate conecta cu bebelușul, poate duce la crearea unor dificultăți de auto-reglare emoțională a noului născut. Siguranța emoțională se construiește în relație directă cu mama dând naștere la diferite tipuri de atașament (vezi teoria atașamentului). Dacă relația timpurie este una negativă  va rezulta un atașament evitant, dacă mama reușește uneori să se conecteze la nevoile bebelușului în timp ce alte ori le ignoră total vom avea un atașament anxios, iar dacă cei doi reușesc să se conecteze, mama fiind conștientă de emoțiile ei și de nevoile copilului, acesta va dezvolta un atașament securizat. O relație sigură generează opiate (alcaloizi naturali) ce ajută la creșterea și dezvoltarea cortexului prefrontal, observându-se o dezvoltare deficitară la bebelușii neglijați.Traduse în plan comportamental, un copil ce provine dintr-un mediu precar emoțional va dezvolta o sensibilitate și o reactivitate la comportamentele celorlalți, interpretate de el ca agresive. Dezvoltarea cortexului prefrontal depinde direct de relațiile de afecțiune și de experiențele sociale (în cadrul familiei) ale copilului. Astfel, copilul introvertit încearcă să își ascundă sentimentele, să facă pe plac; în timp ce copilul extrovertit încearcă să își facă sentimentele observate și să ia ce are nevoie de la ceilalți fără să îi pese de sentimentele celorlalți. Ambele strategii provin din dificultatea mamei/îngrijitorului de a recunoaște sentimentele copilului.

17362552_782401391918614_5672215420216838802_n

#emotionalconnection

Părinții care nu au învățat să își regleze propriile sentimente sunt ușor copleșiți de nevoile bebelușului. În loc să se folosească de aceste reacții pentru a creea o bază de empatie, ei pot ignora nevoile sau chiar pedepsi copilul pentru că le are. Dificultatea mamei de a înțelege și comunica propriile emoții și sentimente se va reflecta în dificultatea de a înțelege nevoile copilului, riscând să își impună propriile nevoi în detrimentul copilului. Mamele singure, adolescente, care nu au un sprijin extern, depresive, anxioase sau dependente sunt mai predispuse la ignorarea nevoilor bebelușului. Părintele cu dificultate de auto-reglare emoțională tinde să explodeze des din cauza frustrărilor, să proiecteze asupra copilului propriile dificultăți în gestionarea sentimentelor, dând deseori vina pe copil. Mama nu reușește să ajute copilul să dobândească un autocontrol, de care ea însăși nu dispune, iar copilul va fi confuz în relație oscilând între a o evita și a căuta contactul matern. Dacă acest comportament persistă în primi doi ani de viață legătura afectivă părinte-copil va fi una negativă ce va avea ca rezultat un copil agitat, nervos, incapabil să se concentreze riscând o diagnosticare prematură. Până la 12 ani se transformă în agresivitate deschisă și în comportamente deviante cu diagnostic psihiatric.

Întrebarea firească este ce se poate face? – prevenția este mai bună decât vindecarea. Din ce în ce mai multe persoane recunosc că este mai eficient să îmbunătățești relația părinte-copil, decât să te lupți cu un comportament dezadaptativ. Mai eficient ar fi ca mama/părinții înainte de a da naștere viitoarei generații să apeleze la o consiliere psihologică care să o ajute cu auto-reglarea emoțională. Așa cum se prezintă la controalele periodice, așa cum are grijă de alimentația sa, la fel ar trebui să aibe grijă și de emoționalitatea sa, de mediul social (familia) în care va veni pe lume fătul. Copilul are nevoie de o reacție contingentă din partea mamei, a părinților, a familiei, așa cum și tu îți dorești atunci când ești supărat/fericit pe cineva care să fie pe aceiași lungime de undă cu tine, cineva care să reacționeze la ceea ce ți se întâmplă, să proceseze și să înțeleagă emoțiile tale. Acest lucru fiind o recunoaștere a sinelui psihologic, atât de utilă în dezvoltarea bebelușului și în construirea unui sine autentic al adultului.

  • Bibliografie și biblioterapie: „De ce dragostea contează” Sue Gerhardt
  • Foto: Umsplash by Chien Pham

 

Fericirea ta, depinde de tine

Personalitatea umană a fost definită în numeroase rânduri, cel mai ușor de înțeles mi se pare metafora în care personalitatea umană este asemuită cu parfumul unei flori, este acea senzație plăcută, sau nu, cu care rămâi după ce ai cunoscut o persoană. Cultivarea personalității duce la maturitate și la responsabilizarea asupra propriei fericiri, devenind astfel un adult capabil să se exprime pe sine și nu o persoană incompletă care își caută jumătatea pentru a fi fericit. Cultivându-ți personalitatea, îți cultivi fericirea ta interioară, ce va fi udată cu multă dragoste. Te întreb: dacă nu ești capabil să te iubești pe tine, cum poți să iubești pe altcineva ?
Există câțiva pași simpli pentru a învăța să te iubești pe tine, să îți cultivi o personalitate matură care va fi capabilă mai apoi să își găsească un partener care să o accepte și să o aprecieze.
  • Învață cum să ai mai multă grijă de tine și mai puțin de cei din jur, dacă construiești relații în care ceilalți sunt mai importanți decât tine ai să ajungi să fi dezamăgită sau ai să lupți pentru ai face pe ceilalți fericiți.
  • Învață să îți oferi timp ție și mai puțini celorlalți, dacă ai să fi tot timpul la dispoziția lor, vor înceta să aprecieze momentele petrecute cu tine.
  • Învață că tu ești sursa lucrurilor bune din viața ta, fericirea ta depinde de tine, nu aștepta ca ceilalți să te facă fericită.
  • Fă-ți un cadou atunci când ai ocazia, poate fi o floare, un gablonz, o bluziță, o plimbare, o ieșire cu fetele sau chiar o excursie. Nu contează valoarea, contează să te gândești la tine și să-ți dăruiești o clipă de bucurie.

În momentul în care îți vei oferii ție rolul principal în viața ta, pregătește-te să tolerezi dezaprobarea și mânia celorlalți. Sunt reacții normale ale celor care își pierd primul loc din viața ta. Schimbarea ta, va genera schimbarea mediului și este normal ca mediul să reziste, să se opună schimbării. Nu uita doar bebelușul își dorește să fie schimbat când are scutecul ud, pentru noi toți ceilalți schimbarea reprezintă un efort voluntar, susținut și de durată.

Dacă simți că nu poți trece singură prin acest proces alătură-te grupului de suport „Femei care iubesc prea mult” este suficient să ne lași datele tale și vei fi contactată pentru mai multe informații. Grupul se va ține în București, sector 1, lunar, locurile sunt limitate la maxim zece participanți, fi prima care își rezervă un loc.

  • Biblioterapie:  „Femei care iubesc prea mult”  Robin Norwood
  • Foto: Unsplash.com by Ben White.

 

 

Evaluare gratuită a personalității

Psihodiagnoza personalității se va face cu ajutorul inventarul de personalitate Freiburg elaborat de H. Selg, Y. Fahrenberg si R. Hempel este un chestionar multifazic construit prin combinarea unui sistem psihologic clasic și unul extras din nosologia psihiatrica. El se poate utiliza atât în domeniul clinic cât si în cel neclinic.

Prin dimensiunile sale și parametrii pe care-i vizează, testul evidențiază atât aspecte ale personalității normale cât și aspecte patologice. Testul de personalitate FPI conține 212 itemi grupați în 9 scale la care, pentru a obține o imagine cât mai completa a personalității celui investigat, autorii au mai adăugat încă 3 scale suplimentare. Astfel, testul FPI pune în evidenta, prin cele 12 scale de care dispune, tot atâtea însușiri de personalitate și anume:

  • NERVOZITATEA- pune în evidenta prezenta sau absenta unor tulburări psihosomatice. (Tensiunea nervoasa se poate exprima atât la nivelul conduitei, cât si în plan somatic. Ca o consecință a interdependentei dintre psihic și somatic, tensiunea psihica poate declanșa răspunsuri ale întregului organism, determinând modificări ale funcțiilor fiziologice care, în timp, se pot stabiliza și organiza în tablouri patologice.)
  • AGRESIVITATEA – indică comportamente manifeste sau predispoziție spre acte spontane de agresiune fizica, verbala sau imaginativa.
  • DEPRESIVITATEA –  indica stări frecvente și accentuate de proasta dispoziție generala (uneori chiar depresive), stări tensionale, dispoziție pesimistă.
  • EXCITABILITATEA-exprima stări de iritabilitate, tensiune, susceptibilitate și emotivitate, toleranță redusă la frustrare
  • SOCIABILITATEA – evidențiază dorința și capacitatea de a stabili contacte, relații, prietenii, ca și posibilitatea de a le întreține
  • CALMUL – exprima calm și încredere în sine, capacitatea de a nu se abate de la « drumul » și obiectivele fixate.
  • TENDINŢA DE DOMINARE – exprima o concepție egocentrica și capacitate de a-și impune interesul propriu, suspiciune și neîncredere fata de ceilalți, gândire autoritar-conformista și rigiditate în acceptarea opiniilor celorlalți, judecați morale convenționale
  • INHIBIŢIA – exprima timiditate, inhibiție în relațiile cu alții (mai ales în colectivitate)
  • FIREA DESCHISĂ – exprima recunoașterea facilă de către persoana a unor defecte și slăbiciuni general umane
  • EXTROVERSIA / INTROVERSIA – indica: sociabilitate, nevoie de contact, voiciune, volubilitate, conduita degajată, plăcere pentru variație și divertisment
  • LABILITATEA EMOŢIONALĂ – indică dispoziție oscilantă sau proastă dispoziție, tristețe sau stări preponderent depresive, vulnerabilitate și iritabilitate la frustrare, tensiune interioara permanenta.
  • MASCULINITATEA / FEMINITATEA – exprima capacitatea subiectului de a-și afirma comportamentul activ, conștiința de sine, forța de a se impune.

Lasă-ne datele tale și un mesaj scurt despre tine și beneficiezi gratuit de o ședință de evaluare a personalității și o discuție cu psihoterapeutul nostru.

 

Anxietatea sau frica fără obiect

Anxietatea nu cunoaște un „de care” sau „pe care” de aceea a fost definită ca frică fără obiect, în timp ce frica este o stare afectivă, ce ne avertizează de un pericol. Fricile iraționale apar atunci când persoana se simte și se comportă ca în cazul unui pericol major, chiar dacă situația, realitatea prezintă un pericol minimal.

Persoana dominată de anxietate trăiește într-o încordare continuă, se simte într-un pericol permanent, sub o amenințare care plutește în aer, ce se poate fixa pe diferite subiecte (relațiile interumane, sănătatea proprie sau a unui familiar) găsind tot timpul noi motive de îngrijorare. Persoana se află într-o permanentă stare de tensiune și supra-încordare, este în permanență îngrijorată, împiedicând-o să se simtă confortabil, prezintă o hipersensibilitate la relațiile interpersonale, simțindu-se adesea inadecvată sau respinsă.

Reacțiile corporale ce însoțesc anxietatea sunt: tensiune musculară în zona gâtului, a cefei, a umerilor și a părții superioare a spatelui; tranzit intestinal lax; tulburări de somn; transpirație abundentă; o ușoară hipertensiune arterială; palpitații și tulburări respiratorii – fără o legătură fiziologică sau un alt diagnostic medical. Mai mult persoanele anxioase dezvoltă o teamă de propriile stări și reacții: se tem de palpitații, amețeli, senzația de leșin…etc. Astfel, de teama propriilor reacții încep să evite anumite situații ce i-ar putea declanșa anxietatea. O altă caracteristică, ce apare la persoanele anxioase, este teama de propriile gânduri, care îl loc să trateze rațional o reacție fiziologică sau o stare afectivă, dezvoltă o serie de gânduri automate ce îl conduc întotdeauna spre o boală gravă, incurabilă – crescând astfel nivelul anxietății. Clark afirmă că oamenii au tendința de a interpreta o serie de simptome corporale într-un mod catastrofic pe sistemul:„eu simt…..; eu gândesc…..”. În continuare vom prezenta câteva exemple, urmând ca voi să va identificați singuri legătura dintre senzațiile corporale și gândurile automate.

  • Eu simt palpitații; eu gândesc că am o boală de inimă sau că voi face un atac de cord”
  • Eu  simt dificultăți în respirație; eu gândesc că respirația mea se va oprii, mă voi sufoca și voi murii”
  • Eu simt o amețeală, senzație de leșin; eu gândesc că voi leșina, voi cădea, mă voi lovii și voi murii

Persoanele învață repede cum se pot elibera de această angoasă. Ele adoptă fie un comportament de evadare (ex: dacă panica se declanșează într-un mijloc de transport public, coboară imediat la prima stație) fie un comportament de evitare (ex: refuză să mai călătorească cu acel mijloc de transport sau evită locurile aglomerate). Comportamentul de evadare sau de fugă din situația anxiogenă duce la comportametul de evitare care chiar dacă pentru moment are ca scop diminuarea anxietății, cele două pattern-uri comportamentale nu fac altceva decât să contribuie la creșterea și fixarea anxietății, ce va da naștere mai târziu la o anxietate anticipatorie, de fiecare dată când persoana se va gândi să călătorească. Astfel se închide cercul vicios al anxiosului, devenind incapabil să se elibereze.

document-fara-titlu

 

Am spus la început că anxietatea este o frică fără obiect, cu toate că dacă am intra în lumea unei persoane anxioase, am vedea că aceasta privește lumea internă și cea externă ca un mediu amenințător și anxiogen, astfel anxietatea este un răspuns logic la o interpretare eronată a realității înconjurătoare. Principalele simptome sunt: supra-încordare musculară, tremurături, neliniște, oboseală, tulburări respiratorii, palpitații, transpirație, senzația de gură/gât uscat, amețeli, senzația de greață, diaree, micțiuni frecvente, dificultate de concentrare a atenției, senzația de nod în gât, insomnie, irascibilitate.

Dacă și tu ai experimentat aceste simptome, cu siguranță că ai căutat informații în mediul online, lucru care nu a făcut decât să te neliniștească și mai rău, ce a condus la creșterea anxietății tale. Următorul pas logic este consultarea medicului de familie, analize de rutină și unul sau doi specialiști. Majoritatea s-ar opri aici, constatând că nu este o problemă medicală, dar nu și anxiosul „ cu siguranță am o boală rară, nediagnosticată” , „doctorul era prea tânăr / prea bătrân” etc. Al treilea pas logic ar fi consultarea unui psiholog clinician, care să aprecieze nivelul anxietății și să construiască un program de intervenție menit să aducă în lumina conștiinței fricile cele mai ascunse. Însă majoritatea sar peste acest pas la pasul următor – medicul psihiatru și pastiluța din dotare, care nu este greșit dacă s-ar face cu o psihoterapie de susținere sau de suport. Pastila acționează în aici și acum eliminând manifestarea simptomului (a fricii) dar fără să acționeze asupra momentului inițial de declanșare a simptomului (a fricii). Rolul psihologului clinician este să evalueze nivelul de anxietate (cu ajutorul bateriilor de teste) și împreună cu clientul să descopere acel prim moment de teamă, comportamentele asociate de evadare și evitare, dar și factorii de susținere ai anxietății. Factorii de susținere sunt reprezentați de gândurile automate și de afirmațiile și regulile cu caracter general „nimeni” „toată lumea” „întotdeauna”.

Am văzut că anxietatea se caracterizează printr-o stare permanentă de tensiune psihică, iritabilitate, lipsă de încredere în propria persoană, incapacitate sau rezerve în asumarea unui risc, diverse reacții neuro-vegetative, tulburări ale somnului, dar și simptome psihosomatice. O anxietate ridicată produce persoanei dificultăți de adaptare și ineficiență în rezolvarea problemelor de viață. Un nivel mediu al anxietății face ca persoana să acționeze prudent și reflexiv, cântărind situațiile și soluțiile. O anxietate de nivel redus coincide cu o bună capacitate de adaptare, în timp ce lipsa anxietății denotă o agresivitate puternică. Dacă  vrei să îți evaluezi nivelul de anxietate completează testul și un psiholog clinician îți va face o evaluare gratuită a anxietăți tale.

 

„Îngrijorarea este o stare negativă a minţii care cauzează anxietate, suferinţă şi constrângere. Ea lucrează încet şi insistent până la distrugerea completă a iniţiativei și a  încrederii în sine”.(Herbert Harris)

  • Foto: Unsplash by Cassidy Kelley
  • Bibilografie: Holdevici, Psihoterapia Tulburărilor Anxioase.

To do list, obiective 2017

Sfârșitul de an este o perioadă în care majoritatea oamenilor își re-evaluează poziția de viață; este momentul când punem în balanță supărările și bucuriile anului ce s-a scurs; este momentul când realizezi că ai abandonat cea mai importantă relație, relația cu tine, încercând să faci pe plac familiei, prietenilor și colegilor. Este acel moment al listelor de obiective și promisiuni pentru anul ce vine, acesta este un exemplu de #todolist #obiective #planuri #strategii

#1 Fă curat în casă şi în viaţă, aruncă „lucrurile” care îți ocupă atât spațiul fizic cât și mintea. Spațiul ce te înconjoară este de cele mai multe ori o reflecție a minții tale, reprezintă cum îți organizezi gândurile. Astfel un șifonier îngrămădit, o casă dezorganizată relevă o gândire și un mod de viață complicat, incapabil să renunți sau să îți organizezi prioritățile; în timp ce sertarele sau spațiile goale păstrează o vie amintire, o speranță, dar totodată nu îți permite să mergi mai departe.

3ijn-iawfs-celia-spenard-ko

#2 Adoptă un stil de viață sănătos. Alimentația și sportul au un impact major asupra sănătății noastre atât fizice cât și psihice. Alimentele influențează chimia organismului, oferindu-i necesarul zilnic de substanțe nutritive pentru o bună funcționare, mai mult stările noastre afective sunt influențate direct de alimentele consumate. Sportul joacă deasemenea un rol important în menținerea organismului sănătos, îmbunătățește circulația sanguină, stimulează sistemul imunitar, reduce inflamațiile intestinale şi contribuie la reducerea nivelului de insulină, mai mult studiile demonstrează ca antrenamentele aerobice te ajuta sa îți depășești eventualele probleme de anxietate, depresie, stres, învățare si chiar problemele de atenție și concentrare.

uqs1802d0cq-katie-smith.jpg

#3 Ascultă-ți corpul. Gândurile, sentimentele și comportamentul nostru se află într-o congruență permanentă, dacă ceea ce gândești nu este ceea ce spui sau ceea ce simți, te afli într-un moment de disonanță, aici intervine abilitatea de a-ți asculta corpul, el este primul care sesizează anxietatea, frica sau iritarea. Acordă-ți timp și ascultă ce îți transmite corpul, învață să citești mesajele corporale și să recreezi congruența minte-corp. Întrebarea pe care poți să ți-o pui, înainte să iei o decizie importantă, este: Cum mă face să mă simt acest lucru?

ut0pkbam8kg-kristopher-allison

#4 Înconjoară-te de iubire. Când mă gândesc la iubire, am în minte sentimentul pur, de intimitate, capacitatea de a construii relații intime, sincere cu cei din jur și nu sentimentul romantic de dragoste. Înconjoară-te de iubirea sinceră, de prieteni care îți vor binele, care te acceptă așa cum ești și nu încearcă să te schimbe, care îți sunt alături și manifestă respect, căldură și autenticitate. Renunță la acel prieten „toxic” care te golește de energie atât fizic cât și psihic.

npcecwx6-d0-andrew-branch

#5 Construiește relații pozitive, în care îți poți exprima gândurile și sentimentele fără a fi judecat sau marginalizat. Respectul în relație se manifestă prin capacitatea de a oferii și a primii dreptul de a gândii, simții și a acționa în felul tău unic și personal. Căldura în relație se întreține prin acceptarea și înțelegerea reciprocă; iar autenticitatea se manifestă printr-un comportament deschis și onest în relație cu celălalt.

asahnlc0vhq-everton-vila

#6 Fii tu însuți. Renunță să te mai compari cu ceilalți, chiar și comparația pozitivă poate fi dăunătoare, trezind în tine sentimente de superioritate, ce mai devreme sau mai târziu se vor întoarce împotriva ta. Fiecare om este valoros în felul său și toți merită o șansă.

tinsh7sx58y-tiko-giorgadze.jpg

#7 Fii corect. De câte ori încerci să ascunzi adevărul nivelul de anxietate și de stres va crește și vei fi nevoit să continui minciuna odată începută, lucru ce te va împiedica să dezvolți relații pozitive cu ceilalți. În ceea ce privește auto-dezvăluirea, este important ca informațiile împărtășite despre sine să păstreze caracterul prezentului „aici și acum” ce pot ajuta la construirea unei relații empatice. Este de preferat o formulă de genul: „nu pot vorbi despre asta acum; nu sunt pregătit/ă, încă” decât o minciună.

c333d6yehi0-aaron-burden

#8 Mulțumește-te cu puțin. Societatea de consum în care trăim ne prezintă fericirea ca un cumul de obiective: casa, mașina, relația perfectă. Ne-atingerea acestor obiective dă naștere sentimentelor de frustrare, anxietate, vină, incompetență sau chiar inadecvare socială. Mulțumește în fiecare clipă pentru ce ai și bucură-te de„puținul” ce ți-a fost oferit. Bucură-te de-o floare, de soare, de un zâmbet, de viața pe care o ai.

q4pvx80itz0-eduard-militaru

#9 Preia controlul asupra vieții tale. Preia controlul asupra vieții tale, nu-i mai lăsa pe ceilalți să îți spună cum să îți trăiești viața. Stabilește-ți singur/ă obiectivele, visele și urmează-le. Această nu este decât o listă orientativă, îți poți creea propria listă sau o poți adapta pe aceasta nevoilor tale. Important este ca tu să fi cel care decide și să îți asumi responsabilitatea faptelor tale. Construirea listei oferă ca beneficiu direct conștientizarea și acceptarea pe deplin a unicității, dar și a potențialității latente de a deveni în mai mare măsură persoana care ai vrea să fi.

ompaz-dn-9i-greg-rakozy

#10 Găsește un psihoterapeut. Dacă simți că ai nevoie de ajutor pentru a-ți stabilii obiectivele, a-ți descoperi potențialul sau pentru a-ți face ordine în gânduri nu ezita să apelezi la ajutorul unui psihoterapeut. Rolul psihoterapeutului este să te însoțească în drumul tău spre cunoaștere, să îți fie alături afișând o grijă caldă, o atitudine care spune „îmi pasă”, o înțelegere empatică și o acceptare congruentă cu valorile morale. Împreună cu psihoterapeutul vei construi strategii de soluționare a obiectivelor, dar tu ești cel care le va experimenta și tu vei fi stăpânul lumii tale.

15666290_1258564040899113_1692269154_n-1

Dacă ai dubii sau îndoieli îţi stăm la dispoziţie, poţi adresa o întrebare folosind formularul de contact sau ne poți trimite gândurile tale, lista ta de obiective pentru anul 2017.

Gândiţi-vă la trecerea dintre ani ca la o poartă. Puteţi să treceţi prin această poartă în noul an şi să luaţi cu voi doar lucrurile şi gândurile bune sau puteți să cărați bagajul greu al dezamăgirilor încă un an. LA MULŢI ANI! 

 

Grupul de dezvoltare personală- un loc artificial pentru experiențe reale.

Un loc artificial, construit în cabinetul unui psiholog, unde poveștile de viață și experiențele personale prind viață reconstruind în cadrul grupului, microcosmosul social al fiecărui membru, oferindu-i astfel posibilitatea grupului să devină real. În cadrul grupului de dezvoltare ai ocazia să îți afișezi comportamentul și să primești un feedback real de la toți membrii grupului, asta nu înseamnă să fi pus la zid pentru ceea ce gândești, simți sau pentru faptele tale ci să primești o evaluare a comportamentului tău și mai ales al impactului pe care comportamentul tău îl are asupra celorlalți membri. Astfel, poți deveni martorul propriului tău comportament și conștient de responsabilitatea personală, ca autor a „propriei lumi interpersonale”. Lucru care dă valoare grupului este înlăturarea măștilor sociale, de status și rol, îndepărtarea acestor comportamente de fațadă care distorsionează realitatea. Principalul scop al grupului de dezvoltare este împărtășirea afectivă a propriei lumi interioare, urmată de acceptarea ei de către ceilalți și de infirmarea unicității personale. Prin infirmarea unicității înțeleg acceptarea că povestea nostră, suferința noastră nu este unică, că mai sunt și alte persoane care au trecut prin aceleași experiențe și că putem învăța din povestea lor.

Grupul de dezvoltare își propune să creeze condițiile necesare pentru explorarea de sine și favorizarea tendinței de actualizare și dezvoltare personală. Această tendință inerentă a vieții, descrisă de Rogers, scoate în evidență nevoia individului de autocunoaștere, astfel sarcina terapeutului de grup rămâne facilitarea călătoriei spre adevăratul sine al clientului, îndepărtând obstacolele care blochează procesul natural de creștere și autodezvoltare.

Grupul de dezvoltare se adresează în principal persoanelor care au dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor interpersonale, persoanelor cu dificultăți în menținerea stimei de sine  sau a sentimentului de valoare personală, persoanelor care vor să se descopere și studenților la psihologie, asistență socială și pedagogie, ce vor beneficia de ore de practică  și de dezvoltare personală necesare pentru a integra teoria cunoașterii umane și pentru intrarea în profesie.

Cum m-a ajutat pe mine grupul de dezvoltare personală?! Dincolo de sentimentul de apartenență la grup, un grup în care oameni te înțeleg și te acceptă așa cum ești, am înțeles că nu sunt singura care se luptă cu o „problemă”, o situație de viață dificilă, că mai sunt oameni care se confruntă cu aceleași gânduri, cu aceleași sentimente și că experiența fiecăruia de viață, de familie, este la fel de încurcată ca și a mea.  Posibilitatea de a descoperi universalitatea sentimentelor mele m-a făcut să mă simt bine venită și acceptarea inițială a grupului a devenit autoacceptare, dându-mi permisiunea să îmi exprim atât sentimentele pozitive cât și cele negative. Înțelegerea acestui nou limbaj al sentimentelor m-a ajutat să îmi dezvolt capacitatea asertivă de a îmi împărtăși emoţiile. Știm că una dintre definițiile patologiei psihice este incapacitatea de aș exprima sentimentele. Pot spune azi, că grupul de dezvoltare personală, mi-a oferit posibilitatea de a mă apropria de alți oameni, de a construi o nouă familie și de a relua legăturile cu propria familie. Cea mai mare teamă a mea a fost expunerea în grup, dar am descoperit că nu este nevoie să te expui pentru a beneficia de dinamica grupului. Numeroși autori, printre care și Yalom, vorbesc despre „terapia ca spectator” referindu-se la acel membru care deși venea regulat la ședințele de grup nu a avut nici o participare activă. Cu toate acestea participarea la grup și observarea celorlalți membri, lucrându-și conflictele interioare, l-au făcut să încheie terapia cu mari progrese.  Ajungând să declare că mărturisirile celorlalți și curajul de a dezvălui lucruri stânjenitoare, faptul că ceilalți membri și-au asumat riscul împărtășindu-și sentimentele, l-a ajutat să facă la fel în afara grupului, cu persoanele dragi.

Se ridică două întrebări esențiale: este eficientă terapia de grup și este potrivită pentru tine? Yalom afirmă că „terapia de grup este la fel de eficientă ca terapia individuală” mai mult terapia de grup asigură o învățare socială și posibilitatea dezvoltării și îmbunătățirii relațiilor sociale. Autorul continuă spunând „eu cred cu sinceritate că sunt capabil să ajut orice client motivat care este dispus să lucreze în grup cel puțin șase luni”.  Terapia individuală se adresează persoanelor care necesită o gestionare clinică activă a simptomului, o restructurare a personalității, atunci când cunoașterea și înțelegerea de sine sunt mai importante decât dezvoltarea personală și a competențelor sociale. În timp ce terapia de grup ajută la consolidarea personalității, la reducerea stigmatizării și la autoeficiență, construind și fortificând o stare de bine psihologic.  Autorul recomandă ca terapia individuală să fie urmată de o terapie de grup, aducându-i toate beneficiile relaționării sociale.

Dacă te interesează participarea la un grup de dezvoltare accesează link-ul, lasă-ne datele tale și vei primi informații suplimentare cu privire la grupurile de dezvoltare organizate și la posibilitatea integrări tale într-un program de dezvoltare personală.

Descoperiți-vă pe voi înșivă. Cercetați în interiorul vostru. Învățați despre voi cât de mult posibil” (Yalom)

Informații bibliografice suplimentare:

  • Irvin D. Yalom  „Tratat de psihoterapie de grup”
  • C. Rogers  „A deveni o persoană”

Foto: Unsplash.com

Vocația de psiholog, calitate universal umană

Văzând latura psihică a terapeutului, nu pot să nu mă întreb, în alegerea terapeutului primează mai mult diplomele sau dezvoltarea personală și care ar fi criteriile de bază în alegerea persoanei căreia să îi povestești viața? Este oare posibil ca mulți dintre cei care aleg să practice psihologia să o facă din motive greșite? Criteriul de selecție este minimal, să termini o facultate de profil, dar este oare suficient?

Câțiva dintre noi am mers mai departe, formare profesională, grupuri de dezvoltare personală, terapie individuală, dar chiar și așa nu putem omite aspectele personale. Psihologia este o artă și ca orice artă deține un proces al învățării împărțit convenabil în două părți: însușirea teoriei și însușirea părții practice. Chiar dacă ai toate cunoștințele teoretice nu devii maestru în această artă, este nevoie de exercițiu practic și de contopirea celor două în intuiție. Însă esența stăpânirii acestei arte depinde de un al treilea factor, și anume, de personalitatea psihoterapeutului. Singurul nostru instrument, în procesul psihoterapeutic, este personalitatea noastră și a pretinde că noi nu simțim frica, furia, tristețea, bucuria ar însemna să nu fim autentici față de clienții noștri și față de noi înșine. Libertatea de a îți exprima vulnerabilitatea, dubiile sau emoțiile în cadrul unui grup de susținere alcătuit din colegi, este omisiunea ce îi lipsește teoriei, tehnicii și psihodiagnozei. Această libertate de exprimare ar duce la crearea unei modesti personale și profesionale, prin dezvăluirea erorilor clinice și prevenirea unor viitoare eșecuri terapeutice. Explorarea propriei motivații de a fi terapeut și identificarea nevoilor conștiente și inconștiente în alegerea acestei meserii ar clarifica îndoieli cu privire la activitatea profesională și ar ridicat noi întrebări. Poate că întrebarea din prima ședință pe care o punem clienților – Ce vă aduce aici?–  este important să ne-o punem și nouă.

Ideea unui grup de intervizare pare o soluție viabilă pentru a preveni burnout-ul terapeutului și  constituie o modalitate de formare și perfecționare continuă. Grupul de intervizare la care m-am gândit va fi construit din 3-5 psihologi cu drept de liberă practică în supervizare. Activitățile de intervizare constau în studii de caz sau prezentări, a situațiilor întâlnite în practică, în cadrul cărora se pot formula întrebări, ipoteze, clarificări sau perspective ale colegilor. Este deasemenea bine venită orice activitate ce sprijină formarea continuă și dezbaterile terapeutice, prin prezentări de lucrări sau cursuri. Pentru acei colegi care doresc să participe la un grup de intervizare, de dezvoltare profesională și auto-cunoaștere, vin cu propunerea formări unui astfel de grup, cu o frecvență săptămânală. Cei interesați sunt rugați să completeze formularul de mai jos.

Foto: Unsplasch by Carl Cerstrand