Închisoarea bunelor intenţii

Privarea de libertate este cea mai grea pedeapsă pe care un om o poate suporta, libertatea este unul din drepturile fundamentale ale omului împreună cu dreptul la securitate, dreptul la proprietate și rezistență împotriva opresiunii. Dar prin detenție se înțelege doar privarea de  libertate, deținuților asigurându-li-se respectarea celorlalte drepturi fundamentale, în cazul adicției alimentare subiectul își pierde toate aceste privilegii.

Orice om are o idee bună și fixă care arată incapacitatea lui de a fi liber… (Tudor Arghezi)

Tulburarea de comportament alimentar începe, în cele mai multe cazuri, ca o revendicare a corpului, dreptul la proprietate, pe care subiectul nu îl mai percepe ca fiind al lui și pe care încearcă să îl controleze, prin atenția acordată alimentației, prin concentrarea asupra kilogramelor și prin formarea unei rezistențe împotriva părinților super-protectori, pe care îi simte ca invadatori ai spațiului personal.  De cele mai multe ori adolescentul provine dintr-un mediu rigid, cu norme stricte, care sub protecția „Noi îți vrem binele!” îi îngrădesc libertatea. Din această închisoare încearcă copilul să evadeze și singurul mod pe care îl găsește este izolarea de familie, retragerea către Sine, într-o tentativă disperată de a exista.  Lucru care nu face decât să îi crească granițele și ca familia să își întoarcă toată atenția asupra acestui „copil bolnav”. De cele mai mult ori părinții „se trezesc” cu această problemă și se învinovățesc reciproc pentru că nu au văzut, dar nu își schimbă cu nimic comportamentul. În loc să renunțe la ideea de a mai controla corpul copilului lor, acesta devine centru atenției. Cât? Unde? și Ce ai mâncat? devin singurele conversații și singurele momente când adolescentul primește atenție. Astfel, învață să manipuleze situația în favoarea sa, alimentele devenind monedă de schimb pentru îndeplinirea diferitelor capricii. Pe această luptă „corp la corp ” se grefează complimentele valorizatoare din afara familiei, care sunt cu adevărat importante pentru adolescent. În această societate în care a fi slab=a fi valoros, se conturează anorexia ca iluzie a independenței față de părinți, de luptă împotriva oricărei forme de dependență. Anturajul contribuie la creșterea acestui sentiment de falsă independență, formând front comun împotriva figurilor parentale.  Câștigarea independenței în raport cu familia este un eșec total, adicția alimentară  consolidează și mai mult dependența de mediul familial. 

Ce altă temniță e mai întunecată decât adâncul propriului nostru suflet! Ce temnicer mai necruțător cunoaștem, decât noi înșine. (Nathaniel Hawthorne)

Deși spitalizările și separarea de mediul familial sunt condamnate, în prezent, mulți terapeuți recomandă separarea de mamă pe perioada tratamentului, în spitale observându-se o exacerbare comportamentală a fiicei după vizita mamei. Separarea fizică nu înseamnă ruperea legăturilor de dependență, aici intervine psihoterapia care le poate ajuta pe tinere să smulgă din mintea și inima lor legăturile cu figurile parentale. Părinților le este recomandat deasemenea să urmeze o terapie fie  pentru a le oferii susținerea psihologică, fie pentru a învăța noi moduri de relaționare familială.  În lipsa ajutorului de specialitate există riscul ca acest eșec al independenței să le împingă până la moarte. 

Nimeni nu e liber dacă este sclavul corpului. (Seneca)

Foto: Diana Cretu | Photography

Anunțuri

Pregorexia, anorexia în timpul sarcinii

„Sarcina este o comoară divină pe care nimeni nu ar trebui să o pângărească”. Sarcina este un moment de schimbare în toate aspectele vieții. Una dintre modificările fizice notabile este creșterea în greutate, aceasta reprezintă un aspect necesar pentru buna dezvoltarea a fătului și este estimată la o valoarea de 20% din greutatea inițială a mamei. Dar societatea de consum în care trăim nu a lăsat acest aspect al vieții neinfluențat de modă, clase speciale pentru graviduțe și diferite metode de naștere care mai de care mai naturale și mai costisitoare. Problemele apar când avalanșa de emoții, prin care trece gravida, întâlnește sentimente de nesiguranță, lipsă de încredere și modele sociale artificiale. Când o femeie însărcinată devine obsedată de kilogramele acumulate și gândurile obsesive cu privire la controlul greutății corporale pun stăpânire pe psihismul ei, atunci dezvoltă comportamente de evitare și compensare față de alimentație. În acest caz este posibil să fi dezvoltat o tulburare de comportament alimentar, cunoscută  colocvial sub numele de pregorexie, anorexie în timpul sarcinii. Această tendință a devenit populară după imaginile prezentate în presă, în care diferite vedete  și-au păstrat silueta în timpul sarcinii și au revenit, imediat, după naștere la forma inițială a corpului, exercitând o presiune asupra noilor mămici ce își doresc aceiași revenire spectaculoasă. Ceea ce media nu arată este că în spatele acestor vedete se află o armată de oameni care au grijă de imaginea lor (de la nutriționist la bucătar, antrenor personal, maseur, hairstylist, designer vestimentar).

Pregorexia este definită ca „o tulburare de comportament alimentar, ce afectează femeile însărcinate care nu mănâncă suficient sau, în cazuri extreme, recurg la diete și exerciții fizice excesive”  pentru a evita surplusul de kilograme. Femeile care dezvoltă pregorexie pot suferi de o altă tulburare de comportament alimentar, care să nu fi fost vizibilă, sau să se afle în recuperare dintr-o tulburare de comportament alimentar.

Se știe ca în perioada de gestație, organismul are nevoie de o suplimentare a nutrienților, pentru  o bună dezvoltare a fătului. Asta nu înseamnă că porțiile trebuiesc dublate sau triplate ci doar că este nevoie de o mai mare atenție la calitatea, proveniența și aportul nutritiv al alimentelor consumate. Pe parcursul primului trimestru este recomandat să se consume un total de 2200 de calorii pe zi. Se recomandă ca începând din al doilea trimestru aportul de calorii să crească la 2500 de calorii pe zi, raportat la necesitățile mamei. Caloriile în plus îi vor oferi organismului energia necesară pentru o bună dezvoltare a fătului. Niciodată sarcina nu este prea avansată pentru a îmbunătății obiceiurile alimentare, bebelușul va fi avantajat în orice moment al sarcinii, mai ales ca în ultimile 8-12 săptămâni de sarcină necesarul de fier, calciu și proteine crește. După naștere, pentru a produce lapte femeia are nevoie de 500 de kilocalorii în plus față de consumul normal, așa că începerea unui regim alimentar în această perioadă nu este recomandat. Beneficiile hrăniri la sân sunt cunoscute, atât pentru mamă cât și pentru copil.

Consecințele pregorexiei pot fi foarte grave, chiar fatale atât pentru mamă cât și pentru făt. Mama poate suferi de: malnutriție; anemie; deficiență de calciu; producție scăzută de lapte; schimbări hormonale; căderea excesivă a părului; piele uscată, crăpată și deshidratată. Cele mai multe dintre aceste probleme pot fi reversibile la naștere, dar cele mai îngrijorătoare sunt problemele care pot apărea la copil. Acestea se dezvolta în funcție de trimestrul în care se află sarcina. În primului trimestru de sarcină, pot să apară probleme legate de malformații la nivelul sistemului nervos central și la nivel fizic. În al doilea și al treilea trimestru de sarcină, consecințele pot fi: scăderea lichidului amniotic; întârzierea creșterii intrauterine; paralizie cerebrală; malnutriție; probleme cardiovasculare și digestive; defecte de dezvoltare ale oaselor și moarte fetală.
Familia joacă un rol foarte important în recunoașterea simptomelor, pentru că femeile gravide ce suferă de pregorexie nu sunt conștiente de acest comportament. Principalele semne sunt: consumul redus de alimente; exerciții fizice excesive; obsesia față de greutate; o creștere nesemnificativă a greutății în timpul sarcinii; respingerea față de propriul corp și față de sarcină.

Orice tulburare de comportament alimentar are la bază o problemă psihologică, ce trebuie tratată înainte de a rămâne însărcinată, dacă este posibil, este o boala progresivă ce poate pune în pericol viața ta și a bebelușului. Fie că sunteți gravidă sau încercați să rămâneți însărcinată, dacă credeți că puteți suferi de una din formele de TCA, o discuție sinceră cu medicul dumneavoastră este necesară. El va știi să vă direcționeze la un nutriționist cu experiență în tulburări alimentare pentru a vă ajuta să proiectați o dietă sănătoasă și la un psiholog pentru a vă ajuta să depășiți oscilațiile emoționale. Grupurile de suport pe perioada sarcinii sunt recomandate, atât pentru mămică cât și pentru partener, exprimarea emoțiilor, temerilor și gândurilor cu privire la sarcină într-un grup ce îți poate oferi suportul, alinarea și informația de care ai nevoie reprezintă un avantaj.

„Nașterea ia cele mai mari temeri despre sine ale femeii și îi arată ca este mai puternică decât ele.”

  • „Principiile alimentare și valoarea nutritivă. Alimentația în diferite perioade ale vieții”
  • Pregorexie: anorexia în timpul sarcinii”

„Infertilitatea este pedeapsa naturii revoltate”

Corpul femeii suferă transformări de la o etapă la alta, dacă în adolescență este nevoie de o continuă adaptare între imaginea socială și imaginea reală a corpului, în perioada de fertilitate a femeii corpul se schimbă pentru a îmbrățișa miracolul vieții. Acest proces de transformare poartă denumirea de obezitate ginoidă și apare datorită activități ovariene, când secreția de estrogen crește determinând depunerea grăsimii în partea inferioară a corpului: șolduri, coapse și gambe, pregătind astfel corpul femeii pentru a deveni mamă.

Sistemul genital este sistemul fizic care permite reproducerea și sexualitatea între Yin (femininul) și Yang (masculinul). Dar procrearea nu se reduce numai la nivel fizic, să dăm viață, ci și la capacitatea noastră de a crea, de a da naștere ideilor, proiectelor în lumea noastră materială; cum nici sexualitatea nu se reduce la actul fizic, ci la dorința de a oferi și primi plăcere, la acțiunea noastră asupra celuilalt, la puterea noastră de a ne abandona, de a iubi și de a ne lăsa iubiți. Disfuncționalitățile sistemului genital ne vorbesc de dificultatea noastră de a trăi și de a accepta o nouă viață, ele ne dezvăluie relația cu partenerul în principal, dar și suferințele, frustrările, conflictele și locul pe care îl ocupăm în casă și în lume.

 „Sarcina este un proces care te invită sa te predai forței nevăzute a vieții.”

1-8-5787photo-1415822138156-fd0cd874335a

Patologia care ne atrage atenția în cadrul tulburărilor de comportament alimentar este amenoreea, definită ca absența ciclului menstrual. Aceasta este de două feluri: primară, când apariția menstruației, la tinerele care au depășit vârsta pubertății, întârzie să apară și secundară ce survine după o perioadă de menstruație normală.

Amenoreea secundară hipotalamică este unul dintre efectele pierderii în greutate care dezvăluie problemele hormonale ce se ascund în spatele dorinței de a slăbi, dar și teama de a da viață, lipsa de încredere, sentimente de  vinovăție sau angoasă. Principalul conflict în cazul tulburărilor de comportament alimentar pare a fi neacceptarea feminității, urmat de negarea corporalității, a sexualității și a dorinței de a fi mamă. Patologia începe cu dorința de a pierde kilogramele în plus, dar în spatele acestei dorințe se ascund conflicte interne nerezolvate. Amenoreea ne vorbește de pierderea fertilității feminine, aceasta având o puternică imagine socială inconștientă de inutilitate, ca și în cazul menopauzei.

Controlul ciclului menstrual are loc la nivelul hipotalamusului care funcționează ca un senzor general pentru starea de bine a organismului: percepe semnale legate de temperatura corpului, metabolism și rezervele nutriționale. Dacă greutatea corporală scade sub 15% din greutatea recomandată, funcționalitatea hipotalamusului este alterată cauzând iregularitate menstruală. Acesta este un mecanism de apărare pe care organismul îl pune în aplicare atunci când greutatea corporală nu poate susține o sarcină, punând în dificultate viața mamei și a bebelușului, oprirea menstrei are și rol de protecție pentru a evita instalarea anemie, într-un corp și așa slăbit de restricțiile nutriționale auto-impuse. Astfel producția de estrogen scade, sistemul reproductiv intrând în pauză până ce corpul își recapătă starea normală de funcționare. Consecința directă a scăderii nivelului de estrogen este infertilitatea și instalarea osteoporozei.

S-a apelat la anticoncepționale ca tratament pentru a substitui lipsa estrogenului și reluarea ciclului menstrual, dar acest tratament nu redă densitatea osoasă pierdută și nici fertilitatea. Prevenția este cea mai bună armă împotriva tulburărilor de comportament alimentar, nu permite ca o dietă să îți controleze viața nici ție și nici prietenilor tăi, caută ajutor de specialitate cât mai repede cu putință.

„Nu poți căuta fericirea când îți construiești corpul ființei pe baze eronate”

Etapa oglindirii, de la individualizare la anorexie

Etapa oglindirii, descoperirea oglinzii și a descoperirii corpului este un moment foarte important, noțiunea de individualizare decurge din experiența oglinzii. Această etapă se desfășoară în două stadii distincte în viața omului. Lacan a vorbit de etapa oglindirii la copilul mic iar acum se vorbește din ce în ce mai mult de etapa oglindirii la adolescenți în ceea ce privește TCA.

Primul stadiu se produce între 4-6 luni, prin apariția altcuiva, imaginea unui copil în oglindă, căci la început copilul ignoră că aceasta este imaginea sa, dacă nu este manageriată de mamă sau de altă persoană în care copilul are încredere riscă să creeze o neconcordanță între imaginea corporală și schema corporală. Dolto povestește despre un caz de schizofrenie la o fetiță de doi ani, la care părinții nu au fost prezenți să gestioneze această experiență, copilul fiind lăsat cu o bonă într-o cameră de hotel cu multe oglinzi și suprafețe  reflectante. Autoarea emite ipoteza că etapa oglindirii ar pute fi și motivul retragerii copiilor cu autism. Experiența oglinzi oferă copilului șocul de a înțelege că imaginea sa corporală nu este totală, această nepotrivire duce la descoperirea că imaginea sa inconștientă a corpului  nu este autentică. El „se vede” pentru prima oară, chiar dacă a simțit diferite părți al corpului, a privit îndelungat mânuțele și piciorușele, el nu și-a văzut chipul și nici întregul corp niciodată.Etapa oglindirii

Din acest moment el nu mai poate să se confunde cu celălalt, nici cu fantasmele narcisice care îl făceau să se imagineze așa cum își dorea. Apare diferența de la „Sunt o mașinuță!” la „Mă joc de-a mașinuța! ” Narcisismul este garant al coeziunii, apără relația subiectului cu Eul personal, ne apără cu privire la pierderea iluziilor referitoare la corpul nostru, chipul nostru, puterea noastră.

Experiența oglindirii este cea care ne învață să ascundem față de ceilalți și față de noi ceea ce simțim, spre deosebire de orbii congenitali care nu au această experiență și pe chipul cărora se citesc sentimentele lor.Ei ne fiind conștienți că acestea se văd.

„Atâta timp cât îți ascunzi emoțiile te îndepărtezi de tine și de ceilalți și singurătatea ta crește proporțional”

În  adolescență are loc al doilea stadiu al oglindirii, atunci când copila trebuie să integreze din nou imaginea de femeie pe care o vede în oglindă cu imaginea de copil din ochii părinților și chiar cu imaginea ei inconștientă de copil. Astfel că în adolescență se regăsește în fața unui corp fragmentat, un corp care de cele mai multe ori pare străin, un corp voluptos, care nu corespunde cu schema ei corporală. Aici mama joacă un rol important în acordarea permisiunii de a fi femeie, dacă această permisiune întârzie să apară adolescentul va prelua controlul asupra corpului său prin restricționarea alimentației ajungând în paradoxul TCA în care ei cred că dețin controlul, acolo unde toată lumea îi acuză că au pierdut controlul.

Este oare un mod de a împiedica creșterea? căci restricționându-și alimentația pierd formele feminine și chiar menstra. Este oare anorexia o formă de apărare împotriva conceptului de a fi femeie, de idealul matern și de naștere?

Adolescenții recurg la oglindă pentru a se regăsi, pentru a nu se pierde complet, vizând realizarea dorinței lor, crează un zid între ei și lume. Absența experienței cu feminitatea și absența experienței de a se comporta cu băieții o va împiedica să placă, în proprii ochi și în fața oglinzii. Relația cu tata în această perioada fie capătă o complexitate afectivă fie dimpotrivă o fugă față de acesta.

Etapa oglindirii

Exercițiu: Obiectivul este să integrăm și să ne acceptăm așa cum suntem. Așezați în fața oglinzii repetați această mantră: „ Mă accept și mă aprob așa cum sunt!”, apoi realizează o respirație profundă și observă ce simți, cum reacționează corpul tău.  Este indicat să notăm în jurnal credințele, sentimentele sau gândurile care nasc din acest exercițiu. Pot exista părți ale corpului care îți plac și care nu, exercițiul presupune să îți accepți și să integrezi acele părți care nu îți plac, să recunoști necesitatea acelei părți pentru buna funcționare a organismului și să îți canalizezi energia și dragostea pentru acea zonă a corpului tău. Acum transformă toate frazele negative pe care le-ai spus/scris despre tine în fraze pozitive, respiră și observă ce simți și ce s-a schimbat. Astfel prin  acest exercițiu și cu ajutorul respirației vei schimba credințele.

„Greutatea ideală este greutatea oaselor mele”

Tulburările de comportament alimentar ocupă locul al treilea între problemele cu care se confruntă adolescenți. Acestea apar pe fondul unor caracteristici ale personalități ca perfecționismul, frica de maturitate, nivel ridicat de anxietate și neîncredere în sine.

Cuvântul „adolescent” provine din latină și înseamnă a crește, a căpăta putere, a se maturiza. Este considerată „a doua naștere” sau „vârsta oglinzii, vârstă la care adolescentul caută să corespundă cu sine”. În această perioadă se realizează autoeducarea și dorința de perfeționare ca revers al dorinței de independență. Criza adolescentină este generată și de ambiguitatea statusului adolescentin, adolescentului i se neagă identitatea de copil, dar nu i se recunoaște nici capacitatea de a îndeplini roluri de adult. Sentimentul cel mai des întâlnit este de frustrare, acesta apare când „subiectul se înșeală în speranțele sale”. Reacțiile sunt de agresivitate față de ei în cazul TCA și de agresivitate față de ceilalți în cazul bullyingului. Un alt sentiment des întâlnit este Depresia. Dar cele care atrag atenția asupra patologiei sunt procesele de compensație.

O alimentație corectă este esențială în perioada adolescenței, fiind o perioadă cu necesități nutriționale majore atât din punct de vedere energetic cât și calitativ,  pentru a face față schimbărilor din organism. Necesarul de nutrienți este marcat de procesul de maturizare sexuală, creșterea în înălțime și creșterea  în greutate. Greutatea corporală crește în această perioadă cu până la 50% de aceea băieți se îndreaptă către sport iar fetele încep primele regimuri alimentare pentru a compensa creșterea în greutate.

Anorexia își face debutul în această perioadă mai ales la fetele care provin dintr-un mediu de extremă dependență, ascultătoare, studioase, perfecționiste, cu un istoric de tulburări alimentare în copilărie sub forma capriciilor alimentare, inapetență și rejectarea alimentelor. Deși până acum anorexia era considerată o tulburare preponderent feminină, din ce în ce mai multe cazuri de Manorexie apar între adolescenți.

Anorexia nervoasă poate fi declanșată de excluderea celorlalți, de sentimentul de vulnerabilitate și ironii. Pierderea în greutate reprezentând un semn de putere, persoanele cu anorexie sunt persoane stăpânite de frica de a fi adulți, frica de a pierde controlul. Patologia se instalează treptat parcurgând următoarele etape.

  1. Etapa achizițiilor, reprezintă perioada de început caracterizată prin menținerea unui regim alimentar, persoanele din jur întărindu-i comportamentul prin laude aduse aspectului fizic, perseverenței și voinței de care dă dovadă în urmarea regimului. Se produc schimbări la nivel cognitiv în ceea ce privește conceptul de  alimentație sănătoasă și imaginea corporală.
  2. Etapa de securitate compulsivă, regimul alimentar devine mai restrictiv, urmărind pierderea kilogramelor ca un obiectiv personal săptămânal și nu ca o greutate ideală de atins. Poate folosi pastile ce controlează digestia și evacuarea pentru a pierde căt mai repede kilogramele, aceste pastile au ca efect secundar o stare de anxietate crescută și agitație. Cresc cantitatea de cofeină și băuturi energizante oferindu-le o falsă senzație de energie. În această etapă anorexica se retrage din social și evită mesele cu familia.
  3. Etapa asertivă, patologia este vizibilă pentru apropiați care încearcă să o ajute iar anorexica își folosește „puterea” pentru a negocia cu cei din jur, utilizând alimentele ca monedă de schimb. Semnele de alarmă sunt: pielea uscată, căderea părului, temperatură corporală scăzută, deshidratare.
  4. Etapa pseudo-identități, este perioada în care anorexica se identifică cu patologia, identificare ce îi oferă stabilitate emoțională și confort. Este o perioadă de mândrie în care își etalează corpul, în care meta propusă este tangibilă. Greutatea ideala este greutatea oaselor.

Profilaxia sufletului este prevenția”, în cazul adolescenților important este să invețe să își accepte corpul și să înțeleagă că procesul de creștere este unul esențial în dezvoltarea lor fizică si mentală. Să înțeleagă că cel mai important nu este aspectul fizic ci să aibe un comportament alimentar sănătos, să știe să aleagă alimentele naturale în detrimentul celor procesate. Să înțeleagă că a fi un sac de oase nu e sinonim cu frumusețea și dacă întradevăr are nevoie să pierdă în greutate să apeleze la un specialist,  să evite dietele minune, pastilele de slăbit sau sfaturi de la prieteni.