Anxietatea sau frica fără obiect

Anxietatea nu cunoaște un „de care” sau „pe care” de aceea a fost definită ca frică fără obiect, în timp ce frica este o stare afectivă, ce ne avertizează de un pericol. Fricile iraționale apar atunci când persoana se simte și se comportă ca în cazul unui pericol major, chiar dacă situația, realitatea prezintă un pericol minimal.

Persoana dominată de anxietate trăiește într-o încordare continuă, se simte într-un pericol permanent, sub o amenințare care plutește în aer, ce se poate fixa pe diferite subiecte (relațiile interumane, sănătatea proprie sau a unui familiar) găsind tot timpul noi motive de îngrijorare. Persoana se află într-o permanentă stare de tensiune și supra-încordare, este în permanență îngrijorată, împiedicând-o să se simtă confortabil, prezintă o hipersensibilitate la relațiile interpersonale, simțindu-se adesea inadecvată sau respinsă.

Reacțiile corporale ce însoțesc anxietatea sunt: tensiune musculară în zona gâtului, a cefei, a umerilor și a părții superioare a spatelui; tranzit intestinal lax; tulburări de somn; transpirație abundentă; o ușoară hipertensiune arterială; palpitații și tulburări respiratorii – fără o legătură fiziologică sau un alt diagnostic medical. Mai mult persoanele anxioase dezvoltă o teamă de propriile stări și reacții: se tem de palpitații, amețeli, senzația de leșin…etc. Astfel, de teama propriilor reacții încep să evite anumite situații ce i-ar putea declanșa anxietatea. O altă caracteristică, ce apare la persoanele anxioase, este teama de propriile gânduri, care îl loc să trateze rațional o reacție fiziologică sau o stare afectivă, dezvoltă o serie de gânduri automate ce îl conduc întotdeauna spre o boală gravă, incurabilă – crescând astfel nivelul anxietății. Clark afirmă că oamenii au tendința de a interpreta o serie de simptome corporale într-un mod catastrofic pe sistemul:„eu simt…..; eu gândesc…..”. În continuare vom prezenta câteva exemple, urmând ca voi să va identificați singuri legătura dintre senzațiile corporale și gândurile automate.

  • Eu simt palpitații; eu gândesc că am o boală de inimă sau că voi face un atac de cord”
  • Eu  simt dificultăți în respirație; eu gândesc că respirația mea se va oprii, mă voi sufoca și voi murii”
  • Eu simt o amețeală, senzație de leșin; eu gândesc că voi leșina, voi cădea, mă voi lovii și voi murii

Persoanele învață repede cum se pot elibera de această angoasă. Ele adoptă fie un comportament de evadare (ex: dacă panica se declanșează într-un mijloc de transport public, coboară imediat la prima stație) fie un comportament de evitare (ex: refuză să mai călătorească cu acel mijloc de transport sau evită locurile aglomerate). Comportamentul de evadare sau de fugă din situația anxiogenă duce la comportametul de evitare care chiar dacă pentru moment are ca scop diminuarea anxietății, cele două pattern-uri comportamentale nu fac altceva decât să contribuie la creșterea și fixarea anxietății, ce va da naștere mai târziu la o anxietate anticipatorie, de fiecare dată când persoana se va gândi să călătorească. Astfel se închide cercul vicios al anxiosului, devenind incapabil să se elibereze.

document-fara-titlu

 

Am spus la început că anxietatea este o frică fără obiect, cu toate că dacă am intra în lumea unei persoane anxioase, am vedea că aceasta privește lumea internă și cea externă ca un mediu amenințător și anxiogen, astfel anxietatea este un răspuns logic la o interpretare eronată a realității înconjurătoare. Principalele simptome sunt: supra-încordare musculară, tremurături, neliniște, oboseală, tulburări respiratorii, palpitații, transpirație, senzația de gură/gât uscat, amețeli, senzația de greață, diaree, micțiuni frecvente, dificultate de concentrare a atenției, senzația de nod în gât, insomnie, irascibilitate.

Dacă și tu ai experimentat aceste simptome, cu siguranță că ai căutat informații în mediul online, lucru care nu a făcut decât să te neliniștească și mai rău, ce a condus la creșterea anxietății tale. Următorul pas logic este consultarea medicului de familie, analize de rutină și unul sau doi specialiști. Majoritatea s-ar opri aici, constatând că nu este o problemă medicală, dar nu și anxiosul „ cu siguranță am o boală rară, nediagnosticată” , „doctorul era prea tânăr / prea bătrân” etc. Al treilea pas logic ar fi consultarea unui psiholog clinician, care să aprecieze nivelul anxietății și să construiască un program de intervenție menit să aducă în lumina conștiinței fricile cele mai ascunse. Însă majoritatea sar peste acest pas la pasul următor – medicul psihiatru și pastiluța din dotare, care nu este greșit dacă s-ar face cu o psihoterapie de susținere sau de suport. Pastila acționează în aici și acum eliminând manifestarea simptomului (a fricii) dar fără să acționeze asupra momentului inițial de declanșare a simptomului (a fricii). Rolul psihologului clinician este să evalueze nivelul de anxietate (cu ajutorul bateriilor de teste) și împreună cu clientul să descopere acel prim moment de teamă, comportamentele asociate de evadare și evitare, dar și factorii de susținere ai anxietății. Factorii de susținere sunt reprezentați de gândurile automate și de afirmațiile și regulile cu caracter general „nimeni” „toată lumea” „întotdeauna”.

Am văzut că anxietatea se caracterizează printr-o stare permanentă de tensiune psihică, iritabilitate, lipsă de încredere în propria persoană, incapacitate sau rezerve în asumarea unui risc, diverse reacții neuro-vegetative, tulburări ale somnului, dar și simptome psihosomatice. O anxietate ridicată produce persoanei dificultăți de adaptare și ineficiență în rezolvarea problemelor de viață. Un nivel mediu al anxietății face ca persoana să acționeze prudent și reflexiv, cântărind situațiile și soluțiile. O anxietate de nivel redus coincide cu o bună capacitate de adaptare, în timp ce lipsa anxietății denotă o agresivitate puternică. Dacă  vrei să îți evaluezi nivelul de anxietate completează testul și un psiholog clinician îți va face o evaluare gratuită a anxietăți tale.

 

„Îngrijorarea este o stare negativă a minţii care cauzează anxietate, suferinţă şi constrângere. Ea lucrează încet şi insistent până la distrugerea completă a iniţiativei și a  încrederii în sine”.(Herbert Harris)

  • Foto: Unsplash by Cassidy Kelley
  • Bibilografie: Holdevici, Psihoterapia Tulburărilor Anxioase.
Anunțuri

Miros corporal sau eliberarea toxinelor

Toxinele sunt eliberate din corpul nostru sub forma transpirației, ca principal mecanism prin care corpul își reglează echilibrul interior, glandele sudoripare sunt localizate pe toată suprafața corpului și joacă un rol important în eliminarea toxinelor,  ele secretă sudoarea ca răspuns la stimulii nervoși, termici și emoționali. Transpirația este alcătuită în principal din apă și electroliți, este o soluție incoloră și inodoră secretată de glandele sudoripare, producția de transpirație variază de la individ la individ, genetica jucând un rol important.

Jacques Martel consideră că mirosul corporal reprezintă emoțiile noastre, iar în cazul mirosului neplăcut, avem de a face cu emoții negative pe care nu le-am exprimat și le reținem în interiorul nostru. Deasemenea lipsa de încredere în propria persoană, teama de a fi criticat sau o nervozitate interioară se manifestă printr-o transpirație abundentă și un miros neplăcut. Prima întrebare pe care este important să ți-o pui într-o astfel de situație este: „Ce motiv am pentru a îi ține la distanță pe ceilalți?” Autorul afirmă că sentimentele reprimate cel mai adesea sunt furie, frică și rușinea. „Sunt în defensivă, pentru că îmi este teamă că voi fi rănit sau prins în capcană”.

Dacă transpirația are rol de „a spăla” emoțiile captive, mă întreb,  de ce ne sperie atât de tare mirosul corporal încât suntem dispuși să folosim antiperspirant pentru a bloca eliberarea emoțiilor și a toxinelor din organism. Prin blocarea acestui mod de eliminare a toxinelor obligăm corpul să le depoziteze, aceste depozite se numesc noduli limfatici. Numeroase studii atenționează că tumorile canceroase la nivelul sânului sunt localizate în jurul acestor noduli limfatici care stochează atât toxinele cât și emoțiile negative. Cel mai precoce semn clinic este mărirea ganglionilor limfatici, care se face progresiv prin inflamarea unuia și răspândirea prin rețea către ceilalți ganglioni, ajungându-se la o afecțiune tumorală primară.

image002
Rețeaua canalelor limfatice.

Principalul rol al anti-perspirantului este de a inhiba, a bloca transpirația și implicit eliminarea toxinelor. La o simplă citire a etichetei unui astfel de produs vom gasi: aluminiul, principalul rol de a stopa transpirația; o listă lungă de parabeni (methyl/poyl/butyl-paraben), care au fost găsiți în țesuturile cancerigene în urma testărilor.; uleiuri minerale (petrochimicale), care inhiba funcțiile naturale ale pielii; propylen glycol – responsabil pentru numeroase alergi; sorbitol (E-420), întâlnit și în alimente și medicamente și care accelerează deteriorarea celulelor, inclusiv a celulelor nervoase; sodium hydroxid, soda caustică, pe care o cunoaștem cu toții și ne-o dorim în contact cu pielea noastră.

Întrebarea logică este: Putem trăi fără antiperspirant?

În cazul meu, pot spune că da, eu am renunța la acest produs cosmetic și pot spune că o igienă corespunzătoare (apă și săpun zilnic) este suficientă pentru ca organismul tău să își desfășoare activitatea. Înțeleg că transpirația este un mod esențial de eliminare a toxinelor din organismul meu și aleg să nu blochez acest proces, să îl înțeleg și să îi susțin buna funcționare. Ceilalți pot simții sau nu mirosul, dar important este să ști ce spune despre tine acel miros și  să nu îl ascunzi, exprimându-ți sentimentele captive, eliberând toxinele, conștientizând că vrei să te protejezi, vei face loc echilibrului în viața ta. În cazul în care transpirația este acidă, poți folosi bicarbonat de sodiu, pentru a contracara aciditatea și a restabili pH-ul pielii.

„Emoțiile neîmpărtășite se transformă în regrete urât mirositoare”

*Jacques Martel, 2007, „Marele dicționar al bolilor”, Editura Ascendent, București.

*Limfadenopatiile și importanța lor în vigilența oncologică, Universitatea de Medicină și Farmacie, suport de curs, 2001, Chișinău.

*Foto: Unsplash by Seth Doyle