O boală invizibilă

Zilele trecute am primit un mail și m-am gândit mult dacă să îl fac public sau nu, dar cum o prietenă mi-a amintit că sunt „un prieten invizibil” pentru acei ce au nevoie de cineva care să îi asculte, am decis să vă redeau fragmente din acest mail în speranța că mai sunt și alți care se confruntă cu aceiași problemă și împreună putem schimba mentalitatea celor care ar trebui sa ne ajute.

„Nimeni nu știe cât de dureros este o dată ajunsă la spital, după ce ai luptat cu gândul, rușinea și oroarea să fi tratată cu „Pune mână și mănâncă!” sau să fi păzită de o asistentă ca un copil mic până când mănânci tot din farfurie”.

Din păcate în România anorexia este încă privită ca o fiță, capriciu și lipsește conștiința faptului că acestă boală omoară mii de tinere în fiecare an. Din păcate în facultățile de profil (medicină, psihiatrie, psihologie) nu se predă nici măcar un curs de specialitate și cadrele noastre medicale nu sunt pregătite pentru a face față nivelului tot mai mare de tinerii afectați de TCA.  Contrar concepției comune această tulburare este mult mai mult decât dorința de a fii slabă și are o componentă genetică care este declanșată de mediu și de experiențele de viață. Boala este opusul vanități, o condiție alimentată de anxietatea incontrolabilă pe un fond depresiv. Din păcate nu exista un centru de reabilitare și singurul spital care se ocupa de TCA este Al.Obreja unde fetele și asa speriate sunt internate la psihiatrie.

„În cazul în care ajungi la un psihiatru care a auzit de anorexie ești tratat cu pastile și cu indiferență ca și cum tu, boala ta, nu ai fi importantă

Pentru astfel de persoane care au nevoie de un prieten, de o comunitate care să le înțeleagă și să le susțină afectiv, pentru asta suntem aici, pentru a împărtăși poveștile voastre și a da voce neputinței.

Valențele TCA
Comunitatea Prietenul invizibil este alături de tine. Te așteptăm pe Facebook.

„Greutatea ideală este greutatea oaselor mele”

Tulburările de comportament alimentar ocupă locul al treilea între problemele cu care se confruntă adolescenți. Acestea apar pe fondul unor caracteristici ale personalități ca perfecționismul, frica de maturitate, nivel ridicat de anxietate și neîncredere în sine.

Cuvântul „adolescent” provine din latină și înseamnă a crește, a căpăta putere, a se maturiza. Este considerată „a doua naștere” sau „vârsta oglinzii, vârstă la care adolescentul caută să corespundă cu sine”. În această perioadă se realizează autoeducarea și dorința de perfeționare ca revers al dorinței de independență. Criza adolescentină este generată și de ambiguitatea statusului adolescentin, adolescentului i se neagă identitatea de copil, dar nu i se recunoaște nici capacitatea de a îndeplini roluri de adult. Sentimentul cel mai des întâlnit este de frustrare, acesta apare când „subiectul se înșeală în speranțele sale”. Reacțiile sunt de agresivitate față de ei în cazul TCA și de agresivitate față de ceilalți în cazul bullyingului. Un alt sentiment des întâlnit este Depresia. Dar cele care atrag atenția asupra patologiei sunt procesele de compensație.

O alimentație corectă este esențială în perioada adolescenței, fiind o perioadă cu necesități nutriționale majore atât din punct de vedere energetic cât și calitativ,  pentru a face față schimbărilor din organism. Necesarul de nutrienți este marcat de procesul de maturizare sexuală, creșterea în înălțime și creșterea  în greutate. Greutatea corporală crește în această perioadă cu până la 50% de aceea băieți se îndreaptă către sport iar fetele încep primele regimuri alimentare pentru a compensa creșterea în greutate.

Anorexia își face debutul în această perioadă mai ales la fetele care provin dintr-un mediu de extremă dependență, ascultătoare, studioase, perfecționiste, cu un istoric de tulburări alimentare în copilărie sub forma capriciilor alimentare, inapetență și rejectarea alimentelor. Deși până acum anorexia era considerată o tulburare preponderent feminină, din ce în ce mai multe cazuri de Manorexie apar între adolescenți.

Anorexia nervoasă poate fi declanșată de excluderea celorlalți, de sentimentul de vulnerabilitate și ironii. Pierderea în greutate reprezentând un semn de putere, persoanele cu anorexie sunt persoane stăpânite de frica de a fi adulți, frica de a pierde controlul. Patologia se instalează treptat parcurgând următoarele etape.

  1. Etapa achizițiilor, reprezintă perioada de început caracterizată prin menținerea unui regim alimentar, persoanele din jur întărindu-i comportamentul prin laude aduse aspectului fizic, perseverenței și voinței de care dă dovadă în urmarea regimului. Se produc schimbări la nivel cognitiv în ceea ce privește conceptul de  alimentație sănătoasă și imaginea corporală.
  2. Etapa de securitate compulsivă, regimul alimentar devine mai restrictiv, urmărind pierderea kilogramelor ca un obiectiv personal săptămânal și nu ca o greutate ideală de atins. Poate folosi pastile ce controlează digestia și evacuarea pentru a pierde căt mai repede kilogramele, aceste pastile au ca efect secundar o stare de anxietate crescută și agitație. Cresc cantitatea de cofeină și băuturi energizante oferindu-le o falsă senzație de energie. În această etapă anorexica se retrage din social și evită mesele cu familia.
  3. Etapa asertivă, patologia este vizibilă pentru apropiați care încearcă să o ajute iar anorexica își folosește „puterea” pentru a negocia cu cei din jur, utilizând alimentele ca monedă de schimb. Semnele de alarmă sunt: pielea uscată, căderea părului, temperatură corporală scăzută, deshidratare.
  4. Etapa pseudo-identități, este perioada în care anorexica se identifică cu patologia, identificare ce îi oferă stabilitate emoțională și confort. Este o perioadă de mândrie în care își etalează corpul, în care meta propusă este tangibilă. Greutatea ideala este greutatea oaselor.

Profilaxia sufletului este prevenția”, în cazul adolescenților important este să invețe să își accepte corpul și să înțeleagă că procesul de creștere este unul esențial în dezvoltarea lor fizică si mentală. Să înțeleagă că cel mai important nu este aspectul fizic ci să aibe un comportament alimentar sănătos, să știe să aleagă alimentele naturale în detrimentul celor procesate. Să înțeleagă că a fi un sac de oase nu e sinonim cu frumusețea și dacă întradevăr are nevoie să pierdă în greutate să apeleze la un specialist,  să evite dietele minune, pastilele de slăbit sau sfaturi de la prieteni.

Un minut de istorie în TCA

Multe dintre sintomele care astăzi definesc TCA au fost descrise încă din antichitate, referințe despre anorexie întâlnim în scrierile lui Hipocrate, el afirmă că  „ un regim strict în urma unei reflexi excesive este periculos și poate duce la o boală cronică” iar despre mâncatul copulsiv și bulimie în Talmud scrie: „îndepărteză-ți mâna de la mâncarea care îți va face plăcere” iar pentru „lecuire” se recomandă o „vărsătură”. Galeano a scris despre „kinos orexia”, foamea canină, ca descendentă directă a bulimiei și a fost definită ca o stare a sinelui anormală, termenul a aparut în dicționarele medicale ca o curiozitate până în secolul XIX. Despre romani se știe că organizau banchete la care mâncarea era regina festivităților și despre obiceiul lor de a vomita și a continua să manânce.

Primul caz de anorexie a fost descris în scolul XIV, era vorba de o prințesă numită Sfânta Wilgenfortis, care a refuzat să mai manânce și s-a rugat la Dumnezeu să îi ia frumusețea ca să nu mai fie curtată de bărbați. Prințesa Sisi , Lady Di și Victoria de Suedia sunt doar câteva dintre cele care au recunoscut că s-au luptat cu această tulburare.

În secolul XVIII se înființează un ordin de călugărițe numit „ Sfintele Ascete”.Postul ascetic reprezintă abținerea de la anumite mâncăruri, băuturi și reducerea substanțială a regimului alimentar în vederea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului, ele țineau posturi lungi cu rugăciune săptămâni la rând. Se știe că unele dintre ele au murit de inaniție și de stop cardiac. În istoria catolică cazurile de anorexie sunt comune. Sfânta Catalina de Siena a murit după câțiva ani de post cu doar 25 de kilograme. Sfânta Teresa de Avila este prezentată în scrierile vremi cu o crenguță de masline cu care își provoca voma

În sec. XIX se stabilește modelul de femeie slabă ca succes social, ceea ce a dus la răspândirea TCA, încă de atunci pentru a părea mai slabe femeile foloseau corseturile și sunt numeroase poveștile depre leșinurile lor la petrecerile vremi. Astfel a fi slab a intrat în standardele sociale și mai târziu în modă.

Psihiatrul francez Charles Lasegne a publicat în 1873 primul articol despre „Anorexia Isterică” iar termenul de anorexie nervoasă a fost introdus un an mai târziu de catre William Gull. Lasegne scria „în unele cazuri pofta de mâncare dispare în altele isterica experimentează o repulsi față de alimente

În 1940  anorexia a fost considerată o tulburare de comportament iar în 1980 bulimia a fost inclusă în Manualul de Psihiatrie ca o tulburare diferită de anorexie.

Istoria ne-a arătat că tulburările de comportament alimentar au fost prezente în toate societățile umane dar abia acum s-a făcut o definire, o clasificare și o cercetare amănunțită. Se știe că TCA este produsul a diferiți factori de la tulburări emoționale la tulburări de personalitate. Dar pe masură ce știința avansează se descoperă și cauzele biolgice și genetice ce stau la baza  acestui tip de comportament. Nu excludem nici factorul social, trăim azi într-o societate bazată pe consum, cu o ofertă de produse alimentare modificate genetic și procesate și o obsesie pentru aspectul fizic.

Anorexia apare la televizor doar când este vorba de persoane faimoase și aici este cea mai mare greșală, pentru că tinerele cred că pot folosi boala pentru a atrage atenția.  Mai grav mi se pare numărul mare de  pagini, bloguri care încurajează acest tip de comportament cu promovarea regimurilor restrictive și provocări care mai de care mai bizare.

Corpul uman s-a transformat în reprezentantul cel mai de seamă al identități personale, în defavoarea valorilor sociale. Dorința de a avea un corp ideal și incapacitatea de a atinge acest ideal provoacă un conflict intrapsihic. Introiecția acestor valori se produce la o vârstă fragedă astfel că astăzi avem cazuri de anorexie diagnosticate la 11 ani, după minim 2 ani de luptă cu boala. Aploarea care se oferă în societatea actuală asupra corpului a dat naștere la tulburări noi de comportament care nu sunt recunoscute oficial dar pe care le vom aborda în articole viitoare. Urmărește-ne pentru a afla mai multe despre acest subiect.

Valențele tulburărilor alimentare

Tulburările de comportament alimentar (TCA) reprezintă o problemă cu care societatea modernă se confruntă cu o pondere din ce în ce mai mare, căreia i se atribuie în principal valențe sociale dar care este mai mult decât atât. TCA nu este un moft, o fiță de adolescente este o tulburare de comportament cu valențe psihologice și biologice. Statisticile sunt îngrijorătoare, anual sunt diagnosticați 20.000 de adolescenți cu TCA dintre care 57% se vindecă, 40% duc o luptă permanentă cu boala iar 3% mor în primul an de la diagnosticarea cu TCA. În mediul universitar prevalența este de 30% între femei și de 5% între bărbați care prezintă una din formele de TCA și nu sunt diagnosticați. Cea mai frecventă tulburare de comportament între studenți este Drunkorexia, aceștia combină cu alcoolul o alimentație și așa săracă în nutrienți.

Primul pas în dezvoltarea unei tulburări începe cu prima dietă, regim alimentar, 95% dintre femei au ținut măcar o dată o dietă. The Eating Disorder Referral and Information Center din America estimează că numărul real este 10 milioane de persoane care suferă de una din formele de TCA

  • Valența socială  pentru că nu este vorba doar de ceea ce mâncăm ci de modul cum ne prezentăm corpul în societate. Cu mândrie, dezgust, încredere sau timiditate. De multe ori imaginea din oglindă este o proiecție subiectivă supusă unor norme și restricții sociale. Mass-media nu poate fi considerată ca unica vinovată, deși ea crează tendințe și influențează societatea prezentă și viitoare. Dacă vrei să citești mai multe despre impactul social în viața individului citește O femeie frumoasă nu urmează mulțimea și Corpul ca obiect de consum
  • Valența psihologică pentru că trădează o relație deficitară cu corpul, cu imaginea de sine, caracteristică persoanelor cu o adaptare de personalitate obsesiv-compulsivă care nu pot controla mediul și care își exercită controlul asupra propriului corp. În viața copilului un rol important în formarea imaginii de sine îl joacă mama și etapa oglindirii, ce reprezintă un moment esențial în dezvoltarea copilului și a adolescentului.
  •  Valența biologică  pentru că la nivelul hipotalamusului în cadrul nucleului acumbes întâlnim neuronii care au rol în regularizarea apetitului; acestia sunt neuronii anorexigeni POMC care induc senzația de sațietate și neuronii orexiogeni NPY/AgRP care induc senzația de foame. Noi descoperiri se fac la nivel biologic zilnic, neuropsihologia avansând cu pași rapizi spre înțelegerea mecanismelor ce stau în spatele acestei tulburări.

Poți afla mai multe informații urmărind filmulețul lui Chris Thornton,’The brain, the mind and eating disorders’ at Mind & Its Potential 2012

Tulburări alimentare și de comportament alimentar ale perioadei de sugar

Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a tulburărilor mentale (DSM-IV), tulburările alimentare și de comportament alimentar ale perioadei de sugar sau ale mici copilării sunt: pica, ruminația și tulburarea de alimentație a perioadei de sugar.
Pica reprezintă mâncatul persistent de elemente non nutritive o perioadă de cel puțin o lună.
Ruminația reprezintă regurgitarea și remestecarea repetată a alimentelor ce durează cel puțin o lună.
În cartea sa, ”Normal și patologic la copil” Anna Freud încadrează ”tulburările alimentare între tulburările de dezvoltare legate de nivelele de creștere ale Sinelui și Eului”. Ea consideră că liniile de dezvoltare ale Sinelui și ale Eului conduc de la experiențele de supt către atitudinea rațională sau emoțională a adultului față de alimentație.
Sporirea atitudini raționale față de mâncare și inițiativa proprie în alimentare reprezintă experiențe care modelează obiceiurile alimentare ale adultului”.
 Autoarea consideră că primele tulburări alimentare sunt legate de hrănirea la sân, aceasta fiind prima etapă pe care copilul o parcurge în trecerea sa de la supt la alimentația rațională.
Hrănirea la sân ca primă tulburare alimentară are o cauzalitate mixtă astfel:
  •  mama, în ceea ce o privește, pot apărea cauze fizice ce țin de lipsa laptelui și cauze psihice ce țin de o anxietate a mamei;
  •  copilul, unde întâlnim de asemenea cauze fizice ca nevoia scăzută de alimentație și cauze psihice ca o ”reacție automată, negativă, la angoasa mamei”

A doua etapă o reprezintă perioada înțărcării care își lasă amprenta sub forma furiei față de mâncare sau lăcomiei în exces, frica de a îi fi foame. Înțărcarea trebuie făcută prudent și gradat. Etapa a treia și a patra sunt caracterizate prin tranziția de la a fi hrănit la auto-hrănire, mai întâi cu mâna și apoi cu lingura și furculița. Primele patru etape sunt caracterizate de egalitatea mâncare = mamă,”refuzul alimentar fiind îndreptat împotriva mamei”. Folosit ca un câmp de luptă între cei doi. Refuzul survine și în cazul despărțirii traumatice de mamă ca respingere a substitutului matern sau dimpotrivă lăcomie sau supraalimentație ca substitut al iubirii materne.

Tulburările alimentare caracteristice celei de-a cincea etapă sunt cauzate de conflictele interne ale copilului și nu sunt afectate nici de prezența și nici de absența mamei, legătura dintre mâncare=mamă fiind slăbită. Această etapă este dominată de fantasmele proprii ale copilului ca frica de otrăvire ”însămânțarea prin gura”, frică de a baga și de a scoate ”de naștere prin anus”. Tot în această etapă apar primele dispute din cauza meselor, asupra cantități de mâncare, asupra timpului petrecut la masă, capricii alimentare, manierele la masă și evitarea anumitor alimente. Anna Freud consideră că vegetarianismul, dacă nu este influențat de mediul familiar sau social,”rezultă din apărarea împotriva fantasmelor regresive și canibale”. Apare prima frică de îngrășare și refuzul mâncărurilor care îngrașe ca ”îndepărtarea fantasmelor de însămânțare orală și graviditate”.
Ultima etapă este considerată una de latență caracterizată prin ”slăbirea treptată a sexualizări mâncatului” și ”sporirea atitudinilor raționale față de mâncare și inițiativa proprie în alimentare” .
După parcurgerea acestor etape luarea mesei devine o preocupare personală a individului matur, bătălia inițială cu mama fiind înlocuită de dezacorduri interne, diverse capricii alimentare și deranjamente digestive nervoase. Tulburările alimentare în perioada copilăriei mici sunt tranzitorii și se vindecă spontan și totuși o perturbare excesivă în procesul alimentar la un stadiu timpuriu va lăsa reziduuri.

”In general tulburările alimentare ale copiilor lasă zona alimentației vulnerabilă pregătind terenul pentru afecțiuni nevrotice ale stomacului si ale apetitului in viața de adult.

Prezentare generală TCA

Când noi savurăm micul dejun avem o stare de plăcere când o persoană cu TCA ia micul dejun trece printr-o perioadă ridicată de anxietate și mult zgomot. Zgomotul reprezintă gândurile ei repetitive care nu o lasă să meargă la cursuri, la muncă, să învețe pentru un examen, să interacționeze cu alte persoane. Dacă nu ai auzit niciodată aceste ruminați nu poți înțelege prin ce trece o persoană cu TCA și nici de ce ” Pune mâna și manâncă !” nu este atât de ușor. Aceste gânduri repetitive care le controlează viața nu sunt atât de ușor de ignorat cum ar putea părea la prima vedere. Aceste gânduri sunt însoțite de imagini puternice, înfricoșătoare sau absurde. Dar ne vom acupa de ele într-un alt material.
Tulburările alimentare
Sunt caracterizate prin perturbări severe de comportament alimentar, o excesivă preocupare cu privire la greutatea corporală și al aspectului fizic care se traduce întro anxietate sporită față de mâncare.
Anorexia nervoasă se caracterizează prin frica de a lua în greutate și refuzul de a mânca și a menține o greutate corporala normală
Bulimia nervoasă se caracterizează prin episoade repetate de mâncat compulsiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate, cum ar fi vărsături autoprovocate, abuz de laxative, de diuretice, perioade lugi de post și exerciții fizice excesive.
Deși cele mai mediatizate anorexia și bulimia nu sunt singurele tulburări de comportament alimentar. Plaja TCA cuprinde și tulburările alimentare ale perioadei de sugar, definite în DSM-IV ca incapacitatea sugarului de a lua în greutate, fiind excluse cauzele biologice. Acestea sunt Pica și Ruminația. Acestea sunt tranzitori și se vindecă spontan și totusi o perturbare excesivă în procesul alimentar la un stadiu timpuriu va lăsa zona alimentației vulnerabilă pregătind terenul pentru afecțiuni nevrotice ale stomacului și ale apetitului în viața de adult. Tot din această plajă fac parte și Drunkorexia, Ortorexia, Diabulimia, Bigorexia, Sindromul alimentației nocturne și Hiperfagia ( Mâncatul compulsiv).
Tulburările alimentare apar la toate categoriile sociale, afectează atât femei cât și bărbați, ele nu țin cont de rasă sau vârstă.