Be like…

Cultura este o noțiune antropologică ce definește  o multitudine complexă de cunoștințe, comportamente, morală, obiceiuri și credințe. Pentru fiecare persoană în parte cultura va fi definită prin propria experiență, adăugată culturii împărtășite de părinți, familie și societatea în care trăiește. Contextul cultural al epocii actuale este determinat de ideea de comparare socială, competiție și control. Un individ care nu își poate controla sentimentele  și comportamentul, mai ales cel alimentar, este un individ slab. Reacțiile spontane, directe sunt blamate în societatea modernă; controlul de sine, comportamentul reținut, constituie un standard cultural.

Rolul pe care compararea și influența socială îl joaca în construirea imaginii corporale este major, moda și media contribuind într-o mare măsură la formarea unei imagini corporale în concordanță cu canoanele sociale. Influența socială desemnează  „modificarea produsă în judecăţile, opiniile şi atitudinile unui individ în contact cu mediul social” (Doron &Parot, 2010). Termenul se mai referă și la modul cum oamenii sunt afectați de presiunea reală sau imaginară a grupului sau a altor persoane cu care se identifică. Factorii de influență socială sunt: conformitatea, complianța și obediența la normele sociale.  Presiunile sociale asupra adolescentului vin din partea familiei, a anturajului, a societății, dar presiunea care exercită influența cea mai puternică asupra imaginii corporale este presiunea media, care își pune accentul asupra vieții cotidiene a persoanelor de orice vârstă, nu doar asupra adolescenților. Presa este un predictor semnificativ al insatisfacției corporale în primul rând prin inducerile sugestive de imaginii pe care le transmite şi în al doilea rând din cauza internalizării în etapa ulterioară, de către adolescenți, a standardelor corporale.

Un rol important îl joacă compararea socială care este întâlnită atât în rândul fetelor cât și în rândul băieților și valorizarea acesteia prin mijloacele specifice mediei a unui corp suplu, un ideal de frumusețe care de cele mai multe ori nu este conform cu anatomia individului și  cu potențialitățile sale. Acest ideal de frumusețe conduce individul spre o insatisfacție corporală generală și posibile angajări în comportamente de risc. Compararea socială negativă îi validează individului vulnerabilitatea, sentimentul de inferioritate, mergând către stări depresive.

Prima dimensiune este cea perceptivă, cum îți vezi corpul?  A doua este cea evaluativă, ce simți despre corpul tău? A treia se referă la impactul pe care percepția și evaluarea îl au asupra comportamentului tău : evitarea expuneri corpului în situații sociale, verificări frecvente a dimensiunilor, kilogramelor și cererea de feed-back. Procesul de comparare socială este activat încă din copilărie, denaturând percepția despre sine, despre imaginea corporală, sporind riscul dezvoltări unei patologi alimentare.

PhotoFunia-1456995778

Tulburarea de comportament alimentar nu poate fi înţeleasă în afara contextului cultural, ea a fost descrisă de Lee (1996) drept „  pattern de devianță comportamentală, pattern generat și susținut de anumite valori culturale, expectații și organizări sociale aparținând culturii vestice.”

În urma studiului efectuat de acest blog, din 65 de subiecți care au răspuns la chestionarul online, creat și analizat cu ajutorul googel forms, în ceea ce privește influența mass-mediei și influența modelelor sociale asupra imaginii corporale și a comportamentului alimentar, majoritatea subiecților, dintre care 81.5% femei și 18,5% bărbați,  au mărturisit că au resimțit presiunea și influența mass-mediei și că se conformează modelelor sociale existente.

Astfel, la intrebările:statistiques

  1. Faptul că anturajul tău este format din persoane slabe, te-a făcut să acorzi mai multă atenție alimentației tale ? – 29, 23% au răspuns întotdeauna și 16,92% câteodată.
  2. Apreciezi controlul de care dau dovadă unele persoane? – 47,69% au răspuns întotdeauna și 18,46% câteodată.
  3. Privind alte persoane te-ai comparat cu ele în defavoarea ta ? – 30,76% au răspuns întotdeauna și 27,69% câteodată.
  4. Admiri siluetele modelelor, afișate în mass-media? – 55,38% au răspuns întotdeauna și 12,30 % câteodată.
  5. Ți se par mai atrăgătoare persoanele slabe? – 36,92% au răspuns întotdeauna și 26,15% câteodată.
Anunțuri

Frumusețea se obține citind

Televizorul este pentru mine un mod foarte bun de a mă educa. De fiecare dată când cineva pornește televizorul, mă duc în altă cameră ca să citesc o carte” (Groucho Marx).

Mass-media este o parte importantă în viața a milioane de copii, adolescenți și adulți. Aceste medii -televiziune, reviste, internet- sunt saturate de mesaje nesănătoase despre dimensiunile „corpului ideal”, forma și greutatea corespunzătoare, suprapuse peste mesaje cu privire la fericire, plăcere, moralitate, atractivitate, autocontrol și mesaje de putere.

Femeia ideală construită de mass-media este tânăra, înaltă, subțirică, cu pielea alba, părul lung și corpul bine definit. Acest model respectă imaginea iconică a femeii delicate, firave și slăbuță, dar nu se bazează pe un model real ci pe unul digitalizat care stabilește un etalon de frumusețe, dincolo de posibilitățile reale. Acest model prezentat ca „natural” în media nu poate fi realizabil prin dedicație personală, nu este sănătos fizic și crește gradul de insatisfacție corporală împingându-l pe individ la comportamente de risc. 

Această violență invizibilă a mass-mediei întărește și justifică sexismul și prejudecățile cu privire la rolul femeii în societatea modernă, transformând imaginea femeii într-un „accesoriu” frumos, slab și tânăr necesar oricărui bărbat de succes. Revistele de modă, reclamele la diferite produse reduc femeia la dimensiunea ei estetică de înfrumusețare, ignorând partea sa intelectuală. Astfel, îmi permit să afirm că:  Cititul slăbește! Modelele feminine de succes sunt slab reprezentate în media, în timp ce „artistele” se găsesc la tot pasul inundând spațiul public cu ținute vulgare și comportamente ostentative.

„Femeile sunt niște nulități simpatice” , spunea Cioran

Consecințele directe a obiectivizări corpului feminin sunt: insatisfacția corporală, imagine de sine negativă, creșterea comportamentelor de risc și dezvoltarea  tulburărilor alimentare. Transformarea femeii în obiect de consum poate duce în timp la anihilarea simbolică a femeii ca valoare. Par lucruri nerealiste, dar pasivitatea societății față de expunerea corpului provocator pentru a vinde orice marfă, de la mașini de lux și până la înghețată, poate reprezenta baza unei industrii care vinde și cumpără femei.

„Femeia este proprietatea noastră, noi nu suntem a sa” , afirma Bonaparte

Această societate este cea care stabilește etalonul pentru societatea viitoare, suntem noi cei care transmitem modelele culturale și sociale copiilor noștri, suntem noi cei care putem închide televizorul și pune mâna pe carte. Doar prin concentrarea atenției asupra unor valori universale, prin educarea generației prezente ne putem salva de la devalorizarea imaginii feminine. Este nevoie de un efort personal în revalorizarea calităților feminine și recunoașterea aspirației către egalitatea de gen. Putem face asta prin campanii de sensibilizare și educare a opiniei publice în sensul eliminării clișeelor existente și schimbării atitudinilor și comportamentelor discriminatori față de femei.

Primul pas pe care îl poți face e să te supui unui test de influență a mass-mediei asupra imaginii corporale  și să verifici cât de mult imaginea promovată în media de „corp ideal” îți influențează comportamentul alimentar. Al doilea pas este să îți concentrezi atenția asupra dezvoltări tale personale și nu asupra kilogramelor, dietelor restrictive sau a ultimului tratament de înfrumusețare prezentat în media.

Jocurile Psihologice în Mass-media sau cum să scapi de celulită eliminând Părintele Critic

Fiecare dintre noi concepem în copilărie o poveste a propriei noastre vieți; o poveste inconștientă dupa care ne ghidăm viața și relațiile; care ne permite să jucăm diferite Jocuri Scenariale. Alți oameni sau împrejurări pot exercita presiuni asupra noastră, dar nu ne pot determina să simțim sau să ne comportăm într-un anumit mod. Noi suntem singurii răspunzători de propriile noastre sentimente. Dacă unele din deciziile luate în copilărie produc rezultate neplăcute, ca adult poți schimba deciziile scenariale prin introspecție și conștientizarea vechilor tipare de comportament.

Un joc frecvent pe care mass-media îl promovează este „Lovește-mă!”, un joc autodistructiv și chinuitor. Este jucat atât de femei care cred despre ele că nu se încadrează în tiparele din reviste cât și de bărbații care își doresc un corp perfect (vezi articolul despre Bigorexie). Autocritica se reflectă nu numai în evaluări ci și în acte „curajoase” de înfometare și exerciții fizice în exces. Mass-media și revistele de specialitate susțin acest joc pentru beneficiile financiare.

Jocul se desfășoară astfel:

  • Pasul 1. Mesajul direct, la nivel social: „ Crema X favorizează o piele mai fină și mai catifelată!”. Mesajul pare de la Adult la Adult, mesajul inițial sau momeala implică o desconsiderare față de ceilalți.
  • Pasul 2. Mesajul secret, la nivel psihologic: „Pielea ta nu este destul de fină și catifelată!”. Mesajul vine de la Părintele Critic, către Copilul Adaptat
  • Pasul 3. Reacția la mesajul secret: „Am nevoie de cremă!”. Aici cea care desconsideră ești tu și poți opri jocul în momentul când depistezi desconsiderarea.
  • Pasul 4. Beneficiul negativ, sentimente neplăcute: „Nu sunt perfecta!”. Acestea au rolul de a confirma poziția de viță „Eu nu sunt OK, Tu ești OK

Exista numeroase femei ce luptă cu neînfricatul țesut adipos ce trebuie eliminat; când singurul care trebuie eliminat este excesul de Parinte Critic.

Personalitațile evitante sunt consumatori ai acestui joc, ei încep prin a se „lovi” singuri, apoi îi încurajează pe alți să îi desconsidere. Vârful trăirilor de ură și plata finală a acestui joc este suicidul, care este pentru uni o promisiune de eliberare a suferinței intense, iar pentru alții o formă de răzbunare pentru ce au trăit.

Jucătorii folosesc jocul pentru a îndeplini un Scenariu de Viață ce are la origine injuncția „Nu exista!”, primită de la figurile parentale în primi ani de viață. Dar de la părinți primim și permisuni.

Pare greu de crezut dar permisunile parentale fac o fată frumoasă, anatomia face o femeie drăguță, fotogenică, cu trăsături fine. Când unei fete/copile i se permite să fie frumoasă, ea devine frumoasă. Un partener poate anula constrângerea parentală și îi permite celuilalt să fie frumos, devenind frumos. De cîte ori nu ai auzit:

„Arăți excelent de când sunteți împreună!”

Permisiunile au un efect terapeutic și pot fi autoinduse. Trebuie doar să rupi etichetele vechi de urât, gras, slab, și să îți atribui altele noi de tipul: îmi place zâmbetul meu, îmi plac ochii mei, îmi place părul meu și da, sunt frumoasă! Este necesar să treci din poziția de viță „Eu nu sunt OK, Tu ești OK”, poziție de nesiguranță, în poziția de acceptare Eu și Tu suntem OK, chiar dacă nu ești de acord cu comportamentul meu rămânem la același nivel ca oameni. Atenție însă dacă începi să ai sentimente neplăcute atunci când îți dai mesaje pozitive, este un auto-semnal și ar trebui să cauți ajutor de specialitate.

Jocurile Psihologice reprezintă o sursă infinită de strocke-uri, pierderea lor înseamnă o amenințare la adresa supraviețuirii. De aceea recomandăm ca această tranziție să se facă în cadrul unui grup de suport sau grup de dezvoltare personală ce poate ajuta în această schimbare de sine. Când reușești să faci trecerea de la  auto-hărțuire la grija față de sine, vei învăța să te bucuri, îți vei recăpăta încrederea în tine și vei ajunge în poziția „Eu sunt OK, Tu ești Ok”