Consilierea prenatală

Un adult furios ascunde un copil speriat. M. intră nervos în cabinet, e prima întâlnire dar el a mai fost și la alți psihoterapeuți: „Sper că tu ești altfel, sper să nu începi și tu cu problemele din copilărie, nu toți am fost traumatizați în copilărie!!”

Îi explic că copilăria este o perioadă intensă de dezvoltare, care poate avea un impact major asupra vieții noastre, dar nu este toată povestea noastră de viață. Tiparele timpurii (dezvoltate în copilărie) ne permit să reacționăm rapid (automat) în diferitele situații de viață fără a fi nevoie de un control conștient permanent, este ca o hartă mentală pe care adultul o folosește pentru a se descurca, o hartă învățată în primii ani de viață. Mai mult aceste automatisme sunt cele care rezistă în timp, fiind rezistente chiar și la procesul terapeutic, dar schimbarea este posibilă atunci când se dorește și se lucrează conștient la formarea unor noi hărți.

Tulburările adultului își au originea într-o copilărie cu un reglaj emoțional deficitar, Cadoret afirmă că bebelușii sunt afectați de cele mai timpurii experiențe, de un mediu supra-stimulat ce îți lasă amprenta asupra proprie sale combinații genetice. Noile cercetări prezintă importanța sarcinii și al primului an din viață atât în formarea tiparelor afectiv-comportamentale cât și asupra trăsăturilor temperamentale. Dacă mama a fost stresată în timpul sarcinii, nivelul ei ridicat de cortizol va fi transmis fătului, afectându-i adaptarea și reacția la stres încă dinainte de naștere.

În primele zile și chiar încă din pântec sunt formate legături de reglare emoțională, prima legătură și cea mai importantă fiind cu mama. Dacă aceasta are o stare de agitație internă și nu se poate conecta cu bebelușul, poate duce la crearea unor dificultăți de auto-reglare emoțională a noului născut. Siguranța emoțională se construiește în relație directă cu mama dând naștere la diferite tipuri de atașament (vezi teoria atașamentului). Dacă relația timpurie este una negativă  va rezulta un atașament evitant, dacă mama reușește uneori să se conecteze la nevoile bebelușului în timp ce alte ori le ignoră total vom avea un atașament anxios, iar dacă cei doi reușesc să se conecteze, mama fiind conștientă de emoțiile ei și de nevoile copilului, acesta va dezvolta un atașament securizat. O relație sigură generează opiate (alcaloizi naturali) ce ajută la creșterea și dezvoltarea cortexului prefrontal, observându-se o dezvoltare deficitară la bebelușii neglijați.Traduse în plan comportamental, un copil ce provine dintr-un mediu precar emoțional va dezvolta o sensibilitate și o reactivitate la comportamentele celorlalți, interpretate de el ca agresive. Dezvoltarea cortexului prefrontal depinde direct de relațiile de afecțiune și de experiențele sociale (în cadrul familiei) ale copilului. Astfel, copilul introvertit încearcă să își ascundă sentimentele, să facă pe plac; în timp ce copilul extrovertit încearcă să își facă sentimentele observate și să ia ce are nevoie de la ceilalți fără să îi pese de sentimentele celorlalți. Ambele strategii provin din dificultatea mamei/îngrijitorului de a recunoaște sentimentele copilului.

17362552_782401391918614_5672215420216838802_n

#emotionalconnection

Părinții care nu au învățat să își regleze propriile sentimente sunt ușor copleșiți de nevoile bebelușului. În loc să se folosească de aceste reacții pentru a creea o bază de empatie, ei pot ignora nevoile sau chiar pedepsi copilul pentru că le are. Dificultatea mamei de a înțelege și comunica propriile emoții și sentimente se va reflecta în dificultatea de a înțelege nevoile copilului, riscând să își impună propriile nevoi în detrimentul copilului. Mamele singure, adolescente, care nu au un sprijin extern, depresive, anxioase sau dependente sunt mai predispuse la ignorarea nevoilor bebelușului. Părintele cu dificultate de auto-reglare emoțională tinde să explodeze des din cauza frustrărilor, să proiecteze asupra copilului propriile dificultăți în gestionarea sentimentelor, dând deseori vina pe copil. Mama nu reușește să ajute copilul să dobândească un autocontrol, de care ea însăși nu dispune, iar copilul va fi confuz în relație oscilând între a o evita și a căuta contactul matern. Dacă acest comportament persistă în primi doi ani de viață legătura afectivă părinte-copil va fi una negativă ce va avea ca rezultat un copil agitat, nervos, incapabil să se concentreze riscând o diagnosticare prematură. Până la 12 ani se transformă în agresivitate deschisă și în comportamente deviante cu diagnostic psihiatric.

Întrebarea firească este ce se poate face? – prevenția este mai bună decât vindecarea. Din ce în ce mai multe persoane recunosc că este mai eficient să îmbunătățești relația părinte-copil, decât să te lupți cu un comportament dezadaptativ. Mai eficient ar fi ca mama/părinții înainte de a da naștere viitoarei generații să apeleze la o consiliere psihologică care să o ajute cu auto-reglarea emoțională. Așa cum se prezintă la controalele periodice, așa cum are grijă de alimentația sa, la fel ar trebui să aibe grijă și de emoționalitatea sa, de mediul social (familia) în care va veni pe lume fătul. Copilul are nevoie de o reacție contingentă din partea mamei, a părinților, a familiei, așa cum și tu îți dorești atunci când ești supărat/fericit pe cineva care să fie pe aceiași lungime de undă cu tine, cineva care să reacționeze la ceea ce ți se întâmplă, să proceseze și să înțeleagă emoțiile tale. Acest lucru fiind o recunoaștere a sinelui psihologic, atât de utilă în dezvoltarea bebelușului și în construirea unui sine autentic al adultului.

  • Bibliografie și biblioterapie: „De ce dragostea contează” Sue Gerhardt
  • Foto: Umsplash by Chien Pham

 

Fericirea ta, depinde de tine

Personalitatea umană a fost definită în numeroase rânduri, cel mai ușor de înțeles mi se pare metafora în care personalitatea umană este asemuită cu parfumul unei flori, este acea senzație plăcută, sau nu, cu care rămâi după ce ai cunoscut o persoană. Cultivarea personalității duce la maturitate și la responsabilizarea asupra propriei fericiri, devenind astfel un adult capabil să se exprime pe sine și nu o persoană incompletă care își caută jumătatea pentru a fi fericit. Cultivându-ți personalitatea, îți cultivi fericirea ta interioară, ce va fi udată cu multă dragoste. Te întreb: dacă nu ești capabil să te iubești pe tine, cum poți să iubești pe altcineva ?
Există câțiva pași simpli pentru a învăța să te iubești pe tine, să îți cultivi o personalitate matură care va fi capabilă mai apoi să își găsească un partener care să o accepte și să o aprecieze.
  • Învață cum să ai mai multă grijă de tine și mai puțin de cei din jur, dacă construiești relații în care ceilalți sunt mai importanți decât tine ai să ajungi să fi dezamăgită sau ai să lupți pentru ai face pe ceilalți fericiți.
  • Învață să îți oferi timp ție și mai puțini celorlalți, dacă ai să fi tot timpul la dispoziția lor, vor înceta să aprecieze momentele petrecute cu tine.
  • Învață că tu ești sursa lucrurilor bune din viața ta, fericirea ta depinde de tine, nu aștepta ca ceilalți să te facă fericită.
  • Fă-ți un cadou atunci când ai ocazia, poate fi o floare, un gablonz, o bluziță, o plimbare, o ieșire cu fetele sau chiar o excursie. Nu contează valoarea, contează să te gândești la tine și să-ți dăruiești o clipă de bucurie.

În momentul în care îți vei oferii ție rolul principal în viața ta, pregătește-te să tolerezi dezaprobarea și mânia celorlalți. Sunt reacții normale ale celor care își pierd primul loc din viața ta. Schimbarea ta, va genera schimbarea mediului și este normal ca mediul să reziste, să se opună schimbării. Nu uita doar bebelușul își dorește să fie schimbat când are scutecul ud, pentru noi toți ceilalți schimbarea reprezintă un efort voluntar, susținut și de durată.

Dacă simți că nu poți trece singură prin acest proces alătură-te grupului de suport „Femei care iubesc prea mult” este suficient să ne lași datele tale și vei fi contactată pentru mai multe informații. Grupul se va ține în București, sector 1, lunar, locurile sunt limitate la maxim zece participanți, fi prima care își rezervă un loc.

  • Biblioterapie:  „Femei care iubesc prea mult”  Robin Norwood
  • Foto: Unsplash.com by Ben White.

 

 

Evaluare gratuită a personalității

Psihodiagnoza personalității se va face cu ajutorul inventarul de personalitate Freiburg elaborat de H. Selg, Y. Fahrenberg si R. Hempel este un chestionar multifazic construit prin combinarea unui sistem psihologic clasic și unul extras din nosologia psihiatrica. El se poate utiliza atât în domeniul clinic cât si în cel neclinic.

Prin dimensiunile sale și parametrii pe care-i vizează, testul evidențiază atât aspecte ale personalității normale cât și aspecte patologice. Testul de personalitate FPI conține 212 itemi grupați în 9 scale la care, pentru a obține o imagine cât mai completa a personalității celui investigat, autorii au mai adăugat încă 3 scale suplimentare. Astfel, testul FPI pune în evidenta, prin cele 12 scale de care dispune, tot atâtea însușiri de personalitate și anume:

  • NERVOZITATEA- pune în evidenta prezenta sau absenta unor tulburări psihosomatice. (Tensiunea nervoasa se poate exprima atât la nivelul conduitei, cât si în plan somatic. Ca o consecință a interdependentei dintre psihic și somatic, tensiunea psihica poate declanșa răspunsuri ale întregului organism, determinând modificări ale funcțiilor fiziologice care, în timp, se pot stabiliza și organiza în tablouri patologice.)
  • AGRESIVITATEA – indică comportamente manifeste sau predispoziție spre acte spontane de agresiune fizica, verbala sau imaginativa.
  • DEPRESIVITATEA –  indica stări frecvente și accentuate de proasta dispoziție generala (uneori chiar depresive), stări tensionale, dispoziție pesimistă.
  • EXCITABILITATEA-exprima stări de iritabilitate, tensiune, susceptibilitate și emotivitate, toleranță redusă la frustrare
  • SOCIABILITATEA – evidențiază dorința și capacitatea de a stabili contacte, relații, prietenii, ca și posibilitatea de a le întreține
  • CALMUL – exprima calm și încredere în sine, capacitatea de a nu se abate de la « drumul » și obiectivele fixate.
  • TENDINŢA DE DOMINARE – exprima o concepție egocentrica și capacitate de a-și impune interesul propriu, suspiciune și neîncredere fata de ceilalți, gândire autoritar-conformista și rigiditate în acceptarea opiniilor celorlalți, judecați morale convenționale
  • INHIBIŢIA – exprima timiditate, inhibiție în relațiile cu alții (mai ales în colectivitate)
  • FIREA DESCHISĂ – exprima recunoașterea facilă de către persoana a unor defecte și slăbiciuni general umane
  • EXTROVERSIA / INTROVERSIA – indica: sociabilitate, nevoie de contact, voiciune, volubilitate, conduita degajată, plăcere pentru variație și divertisment
  • LABILITATEA EMOŢIONALĂ – indică dispoziție oscilantă sau proastă dispoziție, tristețe sau stări preponderent depresive, vulnerabilitate și iritabilitate la frustrare, tensiune interioara permanenta.
  • MASCULINITATEA / FEMINITATEA – exprima capacitatea subiectului de a-și afirma comportamentul activ, conștiința de sine, forța de a se impune.

Lasă-ne datele tale și un mesaj scurt despre tine și beneficiezi gratuit de o ședință de evaluare a personalității și o discuție cu psihoterapeutul nostru.