Miros corporal sau eliberarea toxinelor

Toxinele sunt eliberate din corpul nostru sub forma transpirației, ca principal mecanism prin care corpul își reglează echilibrul interior, glandele sudoripare sunt localizate pe toată suprafața corpului și joacă un rol important în eliminarea toxinelor,  ele secretă sudoarea ca răspuns la stimulii nervoși, termici și emoționali. Transpirația este alcătuită în principal din apă și electroliți, este o soluție incoloră și inodoră secretată de glandele sudoripare, producția de transpirație variază de la individ la individ, genetica jucând un rol important.

Jacques Martel consideră că mirosul corporal reprezintă emoțiile noastre, iar în cazul mirosului neplăcut, avem de a face cu emoții negative pe care nu le-am exprimat și le reținem în interiorul nostru. Deasemenea lipsa de încredere în propria persoană, teama de a fi criticat sau o nervozitate interioară se manifestă printr-o transpirație abundentă și un miros neplăcut. Prima întrebare pe care este important să ți-o pui într-o astfel de situație este: „Ce motiv am pentru a îi ține la distanță pe ceilalți?” Autorul afirmă că sentimentele reprimate cel mai adesea sunt furie, frică și rușinea. „Sunt în defensivă, pentru că îmi este teamă că voi fi rănit sau prins în capcană”.

Dacă transpirația are rol de „a spăla” emoțiile captive, mă întreb,  de ce ne sperie atât de tare mirosul corporal încât suntem dispuși să folosim antiperspirant pentru a bloca eliberarea emoțiilor și a toxinelor din organism. Prin blocarea acestui mod de eliminare a toxinelor obligăm corpul să le depoziteze, aceste depozite se numesc noduli limfatici. Numeroase studii atenționează că tumorile canceroase la nivelul sânului sunt localizate în jurul acestor noduli limfatici care stochează atât toxinele cât și emoțiile negative. Cel mai precoce semn clinic este mărirea ganglionilor limfatici, care se face progresiv prin inflamarea unuia și răspândirea prin rețea către ceilalți ganglioni, ajungându-se la o afecțiune tumorală primară.

image002
Rețeaua canalelor limfatice.

Principalul rol al anti-perspirantului este de a inhiba, a bloca transpirația și implicit eliminarea toxinelor. La o simplă citire a etichetei unui astfel de produs vom gasi: aluminiul, principalul rol de a stopa transpirația; o listă lungă de parabeni (methyl/poyl/butyl-paraben), care au fost găsiți în țesuturile cancerigene în urma testărilor.; uleiuri minerale (petrochimicale), care inhiba funcțiile naturale ale pielii; propylen glycol – responsabil pentru numeroase alergi; sorbitol (E-420), întâlnit și în alimente și medicamente și care accelerează deteriorarea celulelor, inclusiv a celulelor nervoase; sodium hydroxid, soda caustică, pe care o cunoaștem cu toții și ne-o dorim în contact cu pielea noastră.

Întrebarea logică este: Putem trăi fără antiperspirant?

În cazul meu, pot spune că da, eu am renunța la acest produs cosmetic și pot spune că o igienă corespunzătoare (apă și săpun zilnic) este suficientă pentru ca organismul tău să își desfășoare activitatea. Înțeleg că transpirația este un mod esențial de eliminare a toxinelor din organismul meu și aleg să nu blochez acest proces, să îl înțeleg și să îi susțin buna funcționare. Ceilalți pot simții sau nu mirosul, dar important este să ști ce spune despre tine acel miros și  să nu îl ascunzi, exprimându-ți sentimentele captive, eliberând toxinele, conștientizând că vrei să te protejezi, vei face loc echilibrului în viața ta. În cazul în care transpirația este acidă, poți folosi bicarbonat de sodiu, pentru a contracara aciditatea și a restabili pH-ul pielii.

„Emoțiile neîmpărtășite se transformă în regrete urât mirositoare”

*Jacques Martel, 2007, „Marele dicționar al bolilor”, Editura Ascendent, București.

*Limfadenopatiile și importanța lor în vigilența oncologică, Universitatea de Medicină și Farmacie, suport de curs, 2001, Chișinău.

*Foto: Unsplash by Seth Doyle