Fericirea ta, depinde de tine

Personalitatea umană a fost definită în numeroase rânduri, cel mai ușor de înțeles mi se pare metafora în care personalitatea umană este asemuită cu parfumul unei flori, este acea senzație plăcută, sau nu, cu care rămâi după ce ai cunoscut o persoană. Cultivarea personalității duce la maturitate și la responsabilizarea asupra propriei fericiri, devenind astfel un adult capabil să se exprime pe sine și nu o persoană incompletă care își caută jumătatea pentru a fi fericit. Cultivându-ți personalitatea, îți cultivi fericirea ta interioară, ce va fi udată cu multă dragoste. Te întreb: dacă nu ești capabil să te iubești pe tine, cum poți să iubești pe altcineva ?
Există câțiva pași simpli pentru a învăța să te iubești pe tine, să îți cultivi o personalitate matură care va fi capabilă mai apoi să își găsească un partener care să o accepte și să o aprecieze.
  • Învață cum să ai mai multă grijă de tine și mai puțin de cei din jur, dacă construiești relații în care ceilalți sunt mai importanți decât tine ai să ajungi să fi dezamăgită sau ai să lupți pentru ai face pe ceilalți fericiți.
  • Învață să îți oferi timp ție și mai puțini celorlalți, dacă ai să fi tot timpul la dispoziția lor, vor înceta să aprecieze momentele petrecute cu tine.
  • Învață că tu ești sursa lucrurilor bune din viața ta, fericirea ta depinde de tine, nu aștepta ca ceilalți să te facă fericită.
  • Fă-ți un cadou atunci când ai ocazia, poate fi o floare, un gablonz, o bluziță, o plimbare, o ieșire cu fetele sau chiar o excursie. Nu contează valoarea, contează să te gândești la tine și să-ți dăruiești o clipă de bucurie.

În momentul în care îți vei oferii ție rolul principal în viața ta, pregătește-te să tolerezi dezaprobarea și mânia celorlalți. Sunt reacții normale ale celor care își pierd primul loc din viața ta. Schimbarea ta, va genera schimbarea mediului și este normal ca mediul să reziste, să se opună schimbării. Nu uita doar bebelușul își dorește să fie schimbat când are scutecul ud, pentru noi toți ceilalți schimbarea reprezintă un efort voluntar, susținut și de durată.

Dacă simți că nu poți trece singură prin acest proces alătură-te grupului de suport „Femei care iubesc prea mult” este suficient să ne lași datele tale și vei fi contactată pentru mai multe informații. Grupul se va ține în București, sector 1, lunar, locurile sunt limitate la maxim zece participanți, fi prima care își rezervă un loc.

  • Biblioterapie:  „Femei care iubesc prea mult”  Robin Norwood
  • Foto: Unsplash.com by Ben White.

 

 

Mirosul fericirii

În secolul imaginii, a pozelor ce captează momente aparente de fericire, mă întreb și vă întreb de câte ori v-ați oprit să simțiți fericirea și oare a ce miroase fericirea?

Simțul olfactiv este primordial pentru supraviețuire, mirosul poate ajuta la găsirea hranei dar tot el mă ajută să fiu recunoscut de către ceilalți, prin mirosul meu corporal . S-a demonstrat că bebelușul își recunoaște mama după miros și se orientează tot după miros în găsirea sânului, în primele zile de viață. Asocierea dintre miros și trăirile noastre emoționale nu este o noutate, se cunoaște că receptorii olfactivi sunt conectați cu sistemul limbic, ce este recunoscut ca centru al emoțiilor primare. Înainte că noi să recunoaștem un miros (recunoașterea cognitivă efectuându-se la nivelul cortexului), acesta deja a activat la nivelul sistemului limbic un răspuns emoțional care poate fi sau nu recunoscut de către subiect.

Pot să adulmec o angoasă „mirosul fricii”, un pericol „se împute treaba” , o afacere proastă „nu îmi miroase bine”, astfel nasul face referire directă la instinct, mă ajută să miros, să simt ceea ce se întâmplă în exterior, sunt numeroase persoane care se lasă ghidate de nas, de instinct, devenind un îndrumător ce le orientează în viață. Deasemenea mirosurile plăcute joacă un rol important în viața noastră s-a demonstrat că ne simțim mai atrași de persoanele care miros bine și chiar au reuși să crească câștigurile unui cazino cu 45% atunci când s-a folosit o anumită aromă.

Dar cum miroase fericirea?

Pentru mine fericirea a mirosit întotdeauna a vanilie, a prăjituri, „dulcele parfum al vieții”, miros ce l-am atribuit experienței personale și faptului că am crescut într-o cofetărie;  astfel că mirosul are un puternic caracter personal. La întrebarea generală „Care este mirosul tău preferat ?” fiecare va răspunde în funcție de experiența personală și de semnificația acordată unui miros specific. Preferința față de un miros poate fi explicată prin experiențele pozitive sau negative atribuite unui eveniment din viața individului, mai mult mirosul poate fi un factor declanșator în trezirea unor amintiri ce păreau uitate sau în rememorarea unor evenimente traumatice. Cercetătorii din diferite domenii au coincis că mirosul asociat cel mai adesea cu experiențele pozitive și căruia i se atribuie denumirea de „miros al fericirii” este  mirosul vaniliei (vanilla planifolia). Termenul provine din spaniolă și înseamnă păstaie mică.

Primi care au remarcat asocierea dintre mirosul vanilat și o predispoziție pozitivă au fost creatorii de parfumuri, astăzi majoritatea produselor de cosmetică având la bază esențe vanilate. Vanilia este asociată  cu căldura, delicatețea și grijea, dar și cu puritatea și simplitatea,  ducându-ne cu gândul la perioada copilăriei. Cel mai celebru „flashback olfactiv” care a condus la pagini de amintiri bazate pe senzații este romanul lui M. Proust „În căutarea timpului pierdut”. În experimentele psihologice efectuate vanilia a fost mirosul cel mai des asociat cu o stare plăcută, de bine. Experimentele medicale au arătat că administrarea  heliotropinei (o nota vanilată) la pacienții cu cancer duce la descreșterea anxietăți cu până la 63%  și de asemenea s-a demonstrat că mirosul de vanilie are efecte calmante și de relaxare atât asupra oamenilor cât și asupra animalelor. În toate aceste experimente s-au folosit esențe de vanilie pură.

Cum miroase, pentru tine, fericirea ?

Rămâne o întrebare deschisă pe care te invit să ți-o adresezi în momentele de fericire, înainte de a face un selfie.  Cum miroase fericirea? Ce senzații trezește în mine? Când am simțit ultima oară acest miros și când l-am simțit pentru prima dată?

  • Referințe: The Smell Report. An overview of facts and findings, by Kate Fox,  Director  of Social Issues Research Centre.
  • Fotto: Unsplash.com

 

 

Fericirea este starea de homeostazie emoțională

Corpul nostru ne transmite mesaje sub formă de senzații, starea de echilibru și armonie corporală se numește homeostazie, dar în fața oricărui stimul ce afectează această stare de bine corpul reacționează. Mintea noastră ne trimite deasemenea mesaje despre starea noastră emoțională, aceste sentimente primare sunt de multe ori acoperite de societate sau de mediul familial cu sentimente secundare acceptate de cei din jur ca adecvate. De exemplu: un băiețel nu își poate exprima tristețea, „Băieți nu plâng” dar este încurajat să își exprime furia chiar și în momentele de tristețe, astfel cu timpul el va înlocui sentimentul autentic de tristețe cu sentimentul secundar de furie acceptat; în cazul fetițelor se întâmplă invers, furia este acoperită de tristețe. Rolul acestor mesaje este de a ne proteja și informa dacă trăirile noastre interne corespund evenimentului prezent sau sunt sentimente trecute neexprimate. Fericirea este starea de homeostazie a emoționalului, este stare în care sunt împăcat cu mine și nu am un conflict interior sau exterior. Sentimentele evoluează în stadii naturale: când ceva ne deranjează ne deplasăm spre furie (de nivel scăzut), apoi în funcție de cauza conflictului ne deplasăm spre tristețe (pentru trecut) sau teamă (pentru viitor), pentru a reveni la starea de fericire, după rezolvarea dificultăților apărute.

unsubscribe_emoticon

Tristețea, corespunde evenimentelor din trecut, apare ca reacție la pierdere, este descoperită în prezent astfel este strâns legată de furie. Pentru a depășii tristețea avem nevoie de consolare, acceptare, dragoste, empatie și susținere, avem nevoie de permisiunea de a fi triști și a ne exprima furia, nemulțumirea.

imagesFuria, apare în fata unui obstacol și este energia care ne ajută să rezolvăm problemele, sentiment autentic pentru imposibilitatea de a rezolva problemele de aici și acum. Exprimă nevoia de a fii auzit, nevoia de a păstra relația, nevoia de cooperare. Rezolvarea furiei se poate face într-un mod asertiv, prin exprimarea nevoilor și soluționarea situației într-un mod avantajos pentru toți cei implicați.

technology_4against_emoticons_525x375_54992000Teama, frica apare când ne așteptăm la ceva amenințător iar corpul nostru se pregătește de reacția fugă, luptă sau îngheț. Apare în relație cu evenimentele viitoare, pentru lucrurile ce s-ar putea întâmpla, pe care nu le putem controla și ne sperie. Exprimă nevoia de protecție, adăpost, siguranță, alianță, sprijin, nevoia de a ne simți protejați pentru a ne putea accesa furia și să ne confruntăm cu frica, rezolvând problema și revenind la starea de bine.

emoticoane-331x219

Bucuria are o calitate atemporal și reprezintă starea de bine, de confort pe care ar trebui să o experimentezi zilnic. Fii bucuros ca te-ai dat jos din pat, ca ți-ai băut cafeaua, ca ți-ai văzut partenerul, ca exiști. Dă-ți permisiunea de a fii fericit.

halfemptyDar mai apare un sentiment de vid, de gol interior ce nu poate fi explicat, experimentat, înțeles sau acceptat. Vidul este definit ca absența materiei dintr-un anumit spațiu, în cazul nostru ca absența sentimentelor, a senzațiilor a ceva ce ar trebui să fie și nu a fost. Golul, este o interpretare dureroasă, ca un ingredient vital lipsește din interior. O posibilă cauză pentru apariția acestui sentiment este creșterea și dezvoltarea copilului într-un mediu lipsit de emoții, cu o salbă conectare cu figurile parentale. Acești copiii își înăbușe emoțiile pentru a nu îi deranja pe părinți lor și pot deveni adulți insensibili față de emoțiile lor sau ale celorlalți.

Vidul e dimensiunea metafizică a tăcerii

Winnicott,  în cartea „Spaima de prăbușire”, definea vidul ca bază a învățării. Sunt multe persoane care la un moment dat experimentează „vidul” senzația de gol, că acolo unde ar trebui să fie suferință nu este nimic. Autoarea consideră că vidul aparține trecutului, unui moment anterior în care noi am așteptat să se întâmple ceva bun și nu s-a întâmplat nimic, el nu reprezintă o traumă ci lipsa unei experiențe pe care copilul nu a știut cum să o catalogheze. În terapie, clientului îi este „ușor” să povestească o traumă, un sentiment negativ, un eveniment care l-a marcat; dar cum poți să îți amintești ceva care nu s-a întâmplat atunci când te așteptai să se întâmple. Nu poți exprima vidul, doar poți remarca lipsa unui sentiment primar. Este nevoie de o maturizare psihologică pentru a înțelege această stare. Vidul fiind o condiție necesara și prealabilă  a dorinței. Persoanele se tem de ideea de vid și, pentru a se apară, vor construi un vid controlat prin alimentație sau vor încerca să umple compulsiv acest hău înfricoșător cu diferite comportamente ce se pot transforma în adicții (droguri, alcool, schopping, sex). Dacă vidul nu a fost experimentat ca atare la începuturi se poate transforma într-o stare permanentă de goliciune interioară, căutată compulsiv.

În relație cu terapeutul, clientul poate experimenta vidul și poate tolera aceasta stare datorita Eului auxiliar. Aceasta stare ce nu a fost trăită, simțită în trecut poate fi experimentata în prezent pentru prima data în relație.

 Învață să îți exprimi emoțiile, să găsești persoane potrivite care te pot înțelege și care te acceptă necondiționat. Iar primul tău aliat care te acceptă necondiționat, ești chiar tu.