Scapă de balonare ascultându-ți corpul

Cunoașteți cu siguranță senzația de dilatați a abdomenului, meteorism abdominal sau balonare care nu te lasă să îți vezi de viață. Remediile farmacologice sunt la tot pasul, suntem bombardați de reclame care mai de care mai distractive la medicamente minune ce ne vor salva de „rușinea” balonări. Balonarea reprezintă un exces de gaze la nivel intestinal, frecvent cauzele balonări se află în spatele unei alimentații necorespunzătoare, mese luate pe fugă sau vorbitul în timpul mesei, dar cauzele balonări pot fi și de natură psihologică. Iar în acest caz rezolvarea se găsește la tine, căci corpul nostru este cea mai deșteaptă mașinărie și este capabil să capteze toate informațiile legate de sănătatea noastră, chiar mai mult decât mintea noastră conștientă.

Jacque Martel leagă balonarea de frustrarea afectivă, de sentimentul de insatisfacție pe plan afectiv „ sentimentul de balonare este o creați a mentalului” această umflare a stomacului ne vorbește despre nevoia de atenție și afecțiune, sentimentul de prea-plin ne poate indica că ne simțim obligați, angrenați în foarte multe activități și că nu mai avem timp pentru noi. În acest caz, mă pot oprii și verific în interiorul meu cât sunt de mulțumit de viața mea, dacă nevoile mele afective sunt acoperite sau dacă acord prea multă atenție lucrurilor materiale. Dacă ești o persoană predispusă la balonare în afară de introiecție și acceptarea vieții tale ar fi indicat să acorzi mai multă atenție corpului tău. Fiecare dintre noi este o lume unică și minunată, organismul tău îți va da semnalele necesare pentru a învăța să te alimentezi corespunzător, corpul tău știe ce este bun pentru tine și știe și care sunt cantitățile necesare unei bune funcționări. Există câteva alimente care predispun la balonare: fasole, linte, mazăre, soia, varză, conopidă, broccoli, ai pute să începi prin evitarea lor și introducerea în meniul tău alimentar a unor alimente care se știe că ne scapă de balonare: avocado, mărul, pepenele roșu, iaurtul, castraveți, țelină. Desigur că acestea sunt exemple generale, este nevoie să experimentezi și să descoperi care dintre aceste alimente ți se potrivesc, nu este nevoie să renunți la un aliment care îți place doar pentru că se găsește pe „lista neagră”, dar poți acorda o mai mare atenție corpului tău pentru a învăța să îți manageriezi  dieta în funcție de mesajele pe care corpul tău ți le transmite.

Desigur că balonarea nu vine singură, ea este însoțită și de alte semne și simptome:

  • Eructația (râgâitul), este erupția zgomotoasă a gazelor provenite din stomac. Orientali îl consideră un gest de apreciere și de mulțumire pentru o masă copioasă, dar în general este considerat un gest nepoliticos. La nivel psihosomatic eructația are legătură cu tensiunea în a digera iedei noi și nevoia de a te elibera de această tensiune, fie pe plan personal sau profesional. Este direct legată de nevoia de a merge mai repede și a nu îți acorda suficient timp pentru a digera problemele care te macină.
  • Borborisme (chiorăitul mațelor). Sunetele făcute de stomac sunt rezultatul contracțiilor musculare ale peretelui intestinal în prezența unui lichid sau gaz. Intestinele au legătură directă cu interiorul tău și cu starea de bine, la nivel somatic și psihic ele transportă energia și rețin ceea ce este bun pentru corp și elimină restul. Ne vorbesc despre capacitatea de a ne relaxa, de a ne simții în siguranță, de a lăsa să circule evenimentele din viață. Nevoia de a controla și a reține poate provoca congestionarea intestinelor, reținând tot ce nu este folositor, până la colici intestinale, constipație sau cancer intestinal.
  • Flatulența (emisia de gaze), la nivel somatic reprezintă acumularea de gaze la nivelul tubului digestiv, la nivel psihologic reprezintă nevoia de a reține o persoană sau o situație chiar dacă aceasta îți face rău, ce se manifestă sub forma emisiilor de gaze toxice. Nevoia de a te agăța, frica de a pierde și anxietatea fermentează în interior, te umfli și astfel își fac „simțită” prezența,  poate însemna că există lucruri în viața ta care „nu miros bine” de care este nevoie să te eliberezi.
  • Dureri abdominale. Durerea este primul mod prin care corpul îți atrage atenția că ceva este în neregulă, că trebuie să te oprești, că comportamentul sau stilul de viață adoptat nu este benefic pentru corpul tău. Indiferent de ce formă este durerea aceasta are legătură cu suferința de natură emoțională ce se canalizează într-o anumită zonă mascând adevăratele cauze ale problemei. Durerea are rol de a ne conecta cu suferința morală, ea ne obligă să ne oprim și să ne reconectăm cu corpul nostru, dacă o ignorăm sau o tratăm cu pastile ea se va croniciza căci nu am rezolvat cauzele ci doar am amânat rezolvarea problemei. Astfel, putem privi caracterul pozitiv al durerii ca un semnal de alarmă pentru a ne conecta la interiorul nostru și a deveni conștienți de cauzele ei.

Rezolvarea se găsește la tine, acceptă și acordă-ți permisiunea de a simți ce se întâmplă cu tine, învață să îți asculți corpul și lasă-te purtat de ceea ce simți. Acceptă că ești autonom și că ai toate resursele necesare în interiorul tău pentru a creea lumea așa cum vrei. Tot ce ai de făcut este să îți asculți corpul, el îți poate spune cu precizie ce este bun și ce nu este bun pentru tine, acest computer corporal este conectat cu mintea noastră preconștientă și păstrează captive traumele noastre și emoțiile nerezolvate.

Bibliografie: Jacques Martel „Marele dicționar al bolilor”

Foto: Unsplash


		
Anunțuri

Frumusețea se obține citind

Televizorul este pentru mine un mod foarte bun de a mă educa. De fiecare dată când cineva pornește televizorul, mă duc în altă cameră ca să citesc o carte” (Groucho Marx).

Mass-media este o parte importantă în viața a milioane de copii, adolescenți și adulți. Aceste medii -televiziune, reviste, internet- sunt saturate de mesaje nesănătoase despre dimensiunile „corpului ideal”, forma și greutatea corespunzătoare, suprapuse peste mesaje cu privire la fericire, plăcere, moralitate, atractivitate, autocontrol și mesaje de putere.

Femeia ideală construită de mass-media este tânăra, înaltă, subțirică, cu pielea alba, părul lung și corpul bine definit. Acest model respectă imaginea iconică a femeii delicate, firave și slăbuță, dar nu se bazează pe un model real ci pe unul digitalizat care stabilește un etalon de frumusețe, dincolo de posibilitățile reale. Acest model prezentat ca „natural” în media nu poate fi realizabil prin dedicație personală, nu este sănătos fizic și crește gradul de insatisfacție corporală împingându-l pe individ la comportamente de risc. 

Această violență invizibilă a mass-mediei întărește și justifică sexismul și prejudecățile cu privire la rolul femeii în societatea modernă, transformând imaginea femeii într-un „accesoriu” frumos, slab și tânăr necesar oricărui bărbat de succes. Revistele de modă, reclamele la diferite produse reduc femeia la dimensiunea ei estetică de înfrumusețare, ignorând partea sa intelectuală. Astfel, îmi permit să afirm că:  Cititul slăbește! Modelele feminine de succes sunt slab reprezentate în media, în timp ce „artistele” se găsesc la tot pasul inundând spațiul public cu ținute vulgare și comportamente ostentative.

„Femeile sunt niște nulități simpatice” , spunea Cioran

Consecințele directe a obiectivizări corpului feminin sunt: insatisfacția corporală, imagine de sine negativă, creșterea comportamentelor de risc și dezvoltarea  tulburărilor alimentare. Transformarea femeii în obiect de consum poate duce în timp la anihilarea simbolică a femeii ca valoare. Par lucruri nerealiste, dar pasivitatea societății față de expunerea corpului provocator pentru a vinde orice marfă, de la mașini de lux și până la înghețată, poate reprezenta baza unei industrii care vinde și cumpără femei.

„Femeia este proprietatea noastră, noi nu suntem a sa” , afirma Bonaparte

Această societate este cea care stabilește etalonul pentru societatea viitoare, suntem noi cei care transmitem modelele culturale și sociale copiilor noștri, suntem noi cei care putem închide televizorul și pune mâna pe carte. Doar prin concentrarea atenției asupra unor valori universale, prin educarea generației prezente ne putem salva de la devalorizarea imaginii feminine. Este nevoie de un efort personal în revalorizarea calităților feminine și recunoașterea aspirației către egalitatea de gen. Putem face asta prin campanii de sensibilizare și educare a opiniei publice în sensul eliminării clișeelor existente și schimbării atitudinilor și comportamentelor discriminatori față de femei.

Primul pas pe care îl poți face e să te supui unui test de influență a mass-mediei asupra imaginii corporale  și să verifici cât de mult imaginea promovată în media de „corp ideal” îți influențează comportamentul alimentar. Al doilea pas este să îți concentrezi atenția asupra dezvoltări tale personale și nu asupra kilogramelor, dietelor restrictive sau a ultimului tratament de înfrumusețare prezentat în media.

„Furia este starea de moment a neputinței tale”

Dintre toate sentimentele autentice, furia este cea mai esențială organismului, pentru a supraviețuii în aici și acum, pentru a descoperii problemele trecutului și ne oferă energia necesară pentru a rezolva probleme viitoare. Deși sentimentele au fost reabilitate, furia continuă să fie privită negativ. Ne deranjează furia celorlalți și ezităm să o exteriorizăm pe a noastră. Cu toate astea furia poate fi înțeleasă și putem învăța să ne manifestăm furia. Dacă ținem cont de nevoile noastre putem identifica sursa furiei și construii un echilibru între satisfacerea nevoilor și manifestarea furiei; interiorizarea sau sublimarea ei nu sunt cele mai bune metode căci mai devreme sau mai târziu va duce la o explozie de agresivitate. Dacă furia este modul de a obține ceva în detrimentul altei persoane, agresivitatea este un mod de a masca frica.

Dar ce este furia?

Furia este definită ca stare de iritare puternică în care se pierde stăpânirea de sine. În mitologia romană Furia era zeița răzbunării și juca un ro important în pedepsirea celor ajunși în infern. În mitologia greacă era zeița tutelară a hoților. Putem spune ca Furia este o hoață, îți  fură capacitatea de a judeca drept, de a păstra legătura cu tine și te pedepsește pentru dorințele conștiente refulate. În fiziologie, furia este definită ca o emoție a cărei efecte fizice includ creșterea frecvenței cardiace, a tensiunii arteriale și a nivelului de adrenalină și noradrenalină; este momentul când o persoană alege conștient să acționeze împotriva unui pericol venit din exterior. Expresia exterioară a furie este atât de vizibilă încât ne este mai ușor, într-o mulțime de oameni, să detectăm o persoană furioasă decât una fericită. În psihologie furia este considerată un afect, de scurtă durată, cu manifestare imediata, de tipul unei reacții la un stimul extern sau intern. Furia este legată fie de frustrarea unei dorințe sau nevoi, fie de trăirea subiectivă a unei nedreptăți; este semnalul că individul se simte într-o situație de neputință sau de insatisfacție.

Astfel, furia poate devenii un instrument terapeutic, prin conștientizarea factorilor subiectivi care ne declanșează furia, și ne poate ajuta să ne identificăm zonele vulnerabile. Acest exercițiu se poate face prin introspecție sau în cadrul unei terapii.

„Oricine poate deveni furios – e simplu. Dar să te înfurii pe cine trebuie, când trebuie, pentru ceea ce trebuie – nu este deloc ușor” (Aristotel)

Să îți exprimi furia înseamnă să pui capăt abuzurilor, a cărui victimă te consideri; asta nu înseamnă să devii agresiv față de ceilalți, să lansezi injurii sau să lovești alte persoane ci să îți exprimi sentimentele și nemulțumirea ta într-un mod prin care să fi luat în considerare de interlocutorul tău. Nu uita, agresivitatea naște agresivitate! Calmează-ți emoțiile, clarifică-ți ideile și vezi dacă furia ta este modul cel mai bun de a depăși acel moment, dacă ai nevoie de mai multe explicații sau dacă te poți face mai bine înțeles. Explică prin exemple concrete comportamentul care nu ți-a plăcut, exprimă-ți emoțiile, sentimentele și așteptările, identifică nevoile tale și motivația ce sta în spatele lor. Este important să îți exprimi nevoile fără să îi desconsideri pe ceilalți și fără să le ignori nevoile, toți suntem Ok și toți suntem egali. Nu uita scopul tău este să restabilești echilibrul, starea de homeostazie.

Alfred Dumitrescu spunea că „Furia este un simptom, un semnal al unei disfuncții în relația dintre individ și mediu sau dintre diferitele trăiri ale individului.” Este de dorit să identificăm cauzele nu doar să tratăm simptomul, baza simptomului este o dorință nerealizată. Se poate spune că ne iubim simptomul, întrucât sunt dorințele noastre satisfăcute, deși într-un mod deghizat. Furia este o eliberare plăcută a frustrării. Reacția de furie este firească, atunci când cineva se simte deposedat de putere, prin furie este modul de a reintra în posesia ei.

Furia este îndreptată întotdeauna către cineva, dacă acel cineva refuză conflictul, nu este disponibil, atunci furia se îndreaptă asupra sinelui, asupra corpului. În cazul tulburărilor de comportament alimentar, furia apare ca expresie a neajutorării și non-valorizării. În multe cazuri părinții suprimă furia și comportamentele agresive ale copiilor, fiind etichetate ca obrăznicie. Copiii nu au voie să protesteze, să își exprime furia, agresivitatea, să nu fie de acord cu părinții. În urma criticilor și reproșurilor făcute de părinți se nasc complexele de inferioritate, inadecvare familială și socială, lăcomia și compulsia asupra lucrurilor sau alimentației, dorința de a ieși în evidență doar pentru că atunci când ai fost mic părinții nu te-au apreciat pozitiv, orientarea spre beneficiul imediat sau dependențe.

Antidotul este iubirea manifestată prin respect, toleranță și explorarea nevoilor personale spre conștientizare și exprimarea sentimentelor autentice. Iubirea înseamnă înțelegerea și acceptarea  necondiționată a celuilalt în realitatea lui. Salvarea din haosul emoțional este strict individuală, psihoterapeutul este doar un om. Care, dacă și-a încheiat procesul de dezvoltare, este Ok cu el și se acceptă așa cum este cu bune și rele.

Când nu mai putem schimba o situație – suntem provocați să ne schimbă pe noi înșine

Acceptă rușinea ta ca parte a condiției umane

„Omul căruia îi este rușine ar dori să vorbească, să mărturisească faptul că este prizonier, dar dacă va vorbi vinovăția îl va cuprinde că v-a atras în necunoscut”.

Ne este ușor să împărtășim bucuria, fericirea și chiar tristețea persoanelor apropiate. Dar cine ar dori să fie complice la sentimentul de rușine? Nu putem vorbi în public de gândurile noastre, de fantasmele cele mai negre căci ne-ar afecta imaginea socială. Vina apare atunci când nu poți să te accepți pentru greșelile reale sau ireale, când nu poți să te ierți pentru că uneori greșești, când nu poți să te iubești.

„Omul care se rușinează ține un secret dureros, pentru a nu îl tulbura pe cel  iubit”.

Ca să evite disprețul și ca să se apere pe el însuși, el știe că gestul lui, comportamentul lui nu e „normal”. Această otravă este dificil de împărtășit căci presupune o deschidere a sufletului față de ceilalți, o expunere la critică și la prejudecățile socio-culturale. În lumea intimă a celui care îi este rușine locuiește un observator ce strigă: „ Ești jalnic, tu ești singurul vinovat!” și astfel aranjăm strategi costisitoare de ispășire, de autopuniție, de evitare și de ascundere.

Tulburările de comportament alimentar sunt cele mai vizibile atunci când vine vorba de rușinea corporală și a imaginii corporale. Sentimentul de securitate și acceptare a corpului se dobândește în primi ani de viață.

Vindecarea rușinii

  1. Rușinea ajunge să se identifice cu identitatea persoanei și cum rănile sunt adânci este nevoie de răbdare și timp pentru a te simți mai bine. Nu putem începe să ne iubim de la o zi la alta căci nu am ajuns aici în doar o zi, este nevoie de muncă pentru a începe să te accepți, să te respecți și să începi reconstrucția auto-stimei. Dacă te grăbești riști să mai adaugi o cărămidă la castelul rușinii tale, numărând un alt eșec pentru care să te simți vinovat.
  2. Conștientizarea rușinii este un alt pas foarte important, știm cu toți că atunci când cineva se înroșește acesta simte rușine dar același sentiment îl trăiești și atunci când te îndepărtezi de ceilalți, când te retragi fizic sau emoțional din lume și când asculți de gândurile repetitive, în special cele critice la adresa ta.
  3. Cunoașterea mecanismelor de apărare pe care ți le-ai creat pentru a face față rușini. Poate că ai să le recunoști imediat sau poate că ai nevoie de timp să înțelegi că acestea sunt mecanismele tale de a face față rușinii sau poate ai dezvoltat altele decât cele enumerate mai jos. Important este să te întrebi de ce reacționezi așa într-o situație anume și să înțelegi că aceste mecanisme te ajută să te protejezi de durerea provocată de gândurile și sentimentele de rușine.
  • Cel mai des răspuns în fața rușinii este negarea, negarea anumitor momente din viață care ne trezesc sentimentul de rușine: „Neg că am o problemă cu alcoolul pentru a nu fi considerat alcoolic!”, „Neg că dorințele mele sunt importante pentru a nu părea egoist!”, „ Neg că am o problemă pentru a nu îi îngrijora pe ceilalți!”
  • O altă formă este evitarea altor persoane și chiar retragerea din social: „Mă îndepărtez de ceilalți pentru ca îmi este frică de ce o să gândească despre mine!”, „Mă îndepărtez pentru că ma simt diferit și ne la locul meu!”.
  • Perfecționismul este un alt mod de a ascunde rușinea, încercând să fi perfect în tot ceea ce faci: „Destul de des nu spun nimic pentru că îmi este rușine să nu spun o prostie și să par stupid!”, „Îmi doresc ca totul să fie perfect și îmi este rușine dacă cineva observă ceva ne la locul lui!”
  • Aroganța și furia față de ceilalți reprezintă tot mecanisme de apărare împotriva rușini, comportându-ne cu superioritate îi desconsiderăm pe ceilalți pentru a evita eventuale momente de umilire din partea lor: „Mă enervez pe persoanele care îmi spun cum să mă comport pentru că îmi este rușine că nu știu ce trebuie să fac!”, „Îi critic pe alți pentru a nu mă gândi la defectele mele!”
  • Exhibiționismul, expunând comportamentul de care ne rușinăm încercăm să îi convingem pe ceilalți că nu ne deranjează și că suntem ok cu situația dată: „Mă comport că și cum aș fi orgolios de ce am făcut când în realitate îmi este rușine!”

4. Acceptă rușinea ta ca parte a condiției umane, trebuie să acceptăm rușinea noastră înainte de a o putea schimba, nu o putem face să dispară și nu o putem îndepărta cu forța. Încearcă să te împaci cu rușinea ta pentru că ea este doar o altă parte din tine, cu toți ne-am simțit rușinați la un moment dat. Trebuie să respectăm fiecare parte din noi, chiar și rușinea noastră pentru a descoperi amorul propriu.

„Respect și apreciez rușinea pe care o am, cu toate că adesea ea îmi provoacă durere. Știu că face parte din mine, dar și eu sunt om și am dreptul de a fi fericit, sunt valoros și am dreptul să fiu tratat cu respect, onoare și demnitate de persoanele ce mă inconjoară și de către mine însumi. Niciodată nu am sa mai trăiesc o viață plină de rușine.”