Evaluare gratuită a personalității

Psihodiagnoza personalității se va face cu ajutorul inventarul de personalitate Freiburg elaborat de H. Selg, Y. Fahrenberg si R. Hempel este un chestionar multifazic construit prin combinarea unui sistem psihologic clasic și unul extras din nosologia psihiatrica. El se poate utiliza atât în domeniul clinic cât si în cel neclinic.

Prin dimensiunile sale și parametrii pe care-i vizează, testul evidențiază atât aspecte ale personalității normale cât și aspecte patologice. Testul de personalitate FPI conține 212 itemi grupați în 9 scale la care, pentru a obține o imagine cât mai completa a personalității celui investigat, autorii au mai adăugat încă 3 scale suplimentare. Astfel, testul FPI pune în evidenta, prin cele 12 scale de care dispune, tot atâtea însușiri de personalitate și anume:

  • NERVOZITATEA- pune în evidenta prezenta sau absenta unor tulburări psihosomatice. (Tensiunea nervoasa se poate exprima atât la nivelul conduitei, cât si în plan somatic. Ca o consecință a interdependentei dintre psihic și somatic, tensiunea psihica poate declanșa răspunsuri ale întregului organism, determinând modificări ale funcțiilor fiziologice care, în timp, se pot stabiliza și organiza în tablouri patologice.)
  • AGRESIVITATEA – indică comportamente manifeste sau predispoziție spre acte spontane de agresiune fizica, verbala sau imaginativa.
  • DEPRESIVITATEA –  indica stări frecvente și accentuate de proasta dispoziție generala (uneori chiar depresive), stări tensionale, dispoziție pesimistă.
  • EXCITABILITATEA-exprima stări de iritabilitate, tensiune, susceptibilitate și emotivitate, toleranță redusă la frustrare
  • SOCIABILITATEA – evidențiază dorința și capacitatea de a stabili contacte, relații, prietenii, ca și posibilitatea de a le întreține
  • CALMUL – exprima calm și încredere în sine, capacitatea de a nu se abate de la « drumul » și obiectivele fixate.
  • TENDINŢA DE DOMINARE – exprima o concepție egocentrica și capacitate de a-și impune interesul propriu, suspiciune și neîncredere fata de ceilalți, gândire autoritar-conformista și rigiditate în acceptarea opiniilor celorlalți, judecați morale convenționale
  • INHIBIŢIA – exprima timiditate, inhibiție în relațiile cu alții (mai ales în colectivitate)
  • FIREA DESCHISĂ – exprima recunoașterea facilă de către persoana a unor defecte și slăbiciuni general umane
  • EXTROVERSIA / INTROVERSIA – indica: sociabilitate, nevoie de contact, voiciune, volubilitate, conduita degajată, plăcere pentru variație și divertisment
  • LABILITATEA EMOŢIONALĂ – indică dispoziție oscilantă sau proastă dispoziție, tristețe sau stări preponderent depresive, vulnerabilitate și iritabilitate la frustrare, tensiune interioara permanenta.
  • MASCULINITATEA / FEMINITATEA – exprima capacitatea subiectului de a-și afirma comportamentul activ, conștiința de sine, forța de a se impune.

Lasă-ne datele tale și un mesaj scurt despre tine și beneficiezi gratuit de o ședință de evaluare a personalității și o discuție cu psihoterapeutul nostru.

 

Anunțuri

To do list, obiective 2017

Sfârșitul de an este o perioadă în care majoritatea oamenilor își re-evaluează poziția de viață; este momentul când punem în balanță supărările și bucuriile anului ce s-a scurs; este momentul când realizezi că ai abandonat cea mai importantă relație, relația cu tine, încercând să faci pe plac familiei, prietenilor și colegilor. Este acel moment al listelor de obiective și promisiuni pentru anul ce vine, acesta este un exemplu de #todolist #obiective #planuri #strategii

#1 Fă curat în casă şi în viaţă, aruncă „lucrurile” care îți ocupă atât spațiul fizic cât și mintea. Spațiul ce te înconjoară este de cele mai multe ori o reflecție a minții tale, reprezintă cum îți organizezi gândurile. Astfel un șifonier îngrămădit, o casă dezorganizată relevă o gândire și un mod de viață complicat, incapabil să renunți sau să îți organizezi prioritățile; în timp ce sertarele sau spațiile goale păstrează o vie amintire, o speranță, dar totodată nu îți permite să mergi mai departe.

3ijn-iawfs-celia-spenard-ko

#2 Adoptă un stil de viață sănătos. Alimentația și sportul au un impact major asupra sănătății noastre atât fizice cât și psihice. Alimentele influențează chimia organismului, oferindu-i necesarul zilnic de substanțe nutritive pentru o bună funcționare, mai mult stările noastre afective sunt influențate direct de alimentele consumate. Sportul joacă deasemenea un rol important în menținerea organismului sănătos, îmbunătățește circulația sanguină, stimulează sistemul imunitar, reduce inflamațiile intestinale şi contribuie la reducerea nivelului de insulină, mai mult studiile demonstrează ca antrenamentele aerobice te ajuta sa îți depășești eventualele probleme de anxietate, depresie, stres, învățare si chiar problemele de atenție și concentrare.

uqs1802d0cq-katie-smith.jpg

#3 Ascultă-ți corpul. Gândurile, sentimentele și comportamentul nostru se află într-o congruență permanentă, dacă ceea ce gândești nu este ceea ce spui sau ceea ce simți, te afli într-un moment de disonanță, aici intervine abilitatea de a-ți asculta corpul, el este primul care sesizează anxietatea, frica sau iritarea. Acordă-ți timp și ascultă ce îți transmite corpul, învață să citești mesajele corporale și să recreezi congruența minte-corp. Întrebarea pe care poți să ți-o pui, înainte să iei o decizie importantă, este: Cum mă face să mă simt acest lucru?

ut0pkbam8kg-kristopher-allison

#4 Înconjoară-te de iubire. Când mă gândesc la iubire, am în minte sentimentul pur, de intimitate, capacitatea de a construii relații intime, sincere cu cei din jur și nu sentimentul romantic de dragoste. Înconjoară-te de iubirea sinceră, de prieteni care îți vor binele, care te acceptă așa cum ești și nu încearcă să te schimbe, care îți sunt alături și manifestă respect, căldură și autenticitate. Renunță la acel prieten „toxic” care te golește de energie atât fizic cât și psihic.

npcecwx6-d0-andrew-branch

#5 Construiește relații pozitive, în care îți poți exprima gândurile și sentimentele fără a fi judecat sau marginalizat. Respectul în relație se manifestă prin capacitatea de a oferii și a primii dreptul de a gândii, simții și a acționa în felul tău unic și personal. Căldura în relație se întreține prin acceptarea și înțelegerea reciprocă; iar autenticitatea se manifestă printr-un comportament deschis și onest în relație cu celălalt.

asahnlc0vhq-everton-vila

#6 Fii tu însuți. Renunță să te mai compari cu ceilalți, chiar și comparația pozitivă poate fi dăunătoare, trezind în tine sentimente de superioritate, ce mai devreme sau mai târziu se vor întoarce împotriva ta. Fiecare om este valoros în felul său și toți merită o șansă.

tinsh7sx58y-tiko-giorgadze.jpg

#7 Fii corect. De câte ori încerci să ascunzi adevărul nivelul de anxietate și de stres va crește și vei fi nevoit să continui minciuna odată începută, lucru ce te va împiedica să dezvolți relații pozitive cu ceilalți. În ceea ce privește auto-dezvăluirea, este important ca informațiile împărtășite despre sine să păstreze caracterul prezentului „aici și acum” ce pot ajuta la construirea unei relații empatice. Este de preferat o formulă de genul: „nu pot vorbi despre asta acum; nu sunt pregătit/ă, încă” decât o minciună.

c333d6yehi0-aaron-burden

#8 Mulțumește-te cu puțin. Societatea de consum în care trăim ne prezintă fericirea ca un cumul de obiective: casa, mașina, relația perfectă. Ne-atingerea acestor obiective dă naștere sentimentelor de frustrare, anxietate, vină, incompetență sau chiar inadecvare socială. Mulțumește în fiecare clipă pentru ce ai și bucură-te de„puținul” ce ți-a fost oferit. Bucură-te de-o floare, de soare, de un zâmbet, de viața pe care o ai.

q4pvx80itz0-eduard-militaru

#9 Preia controlul asupra vieții tale. Preia controlul asupra vieții tale, nu-i mai lăsa pe ceilalți să îți spună cum să îți trăiești viața. Stabilește-ți singur/ă obiectivele, visele și urmează-le. Această nu este decât o listă orientativă, îți poți creea propria listă sau o poți adapta pe aceasta nevoilor tale. Important este ca tu să fi cel care decide și să îți asumi responsabilitatea faptelor tale. Construirea listei oferă ca beneficiu direct conștientizarea și acceptarea pe deplin a unicității, dar și a potențialității latente de a deveni în mai mare măsură persoana care ai vrea să fi.

ompaz-dn-9i-greg-rakozy

#10 Găsește un psihoterapeut. Dacă simți că ai nevoie de ajutor pentru a-ți stabilii obiectivele, a-ți descoperi potențialul sau pentru a-ți face ordine în gânduri nu ezita să apelezi la ajutorul unui psihoterapeut. Rolul psihoterapeutului este să te însoțească în drumul tău spre cunoaștere, să îți fie alături afișând o grijă caldă, o atitudine care spune „îmi pasă”, o înțelegere empatică și o acceptare congruentă cu valorile morale. Împreună cu psihoterapeutul vei construi strategii de soluționare a obiectivelor, dar tu ești cel care le va experimenta și tu vei fi stăpânul lumii tale.

15666290_1258564040899113_1692269154_n-1

Dacă ai dubii sau îndoieli îţi stăm la dispoziţie, poţi adresa o întrebare folosind formularul de contact sau ne poți trimite gândurile tale, lista ta de obiective pentru anul 2017.

Gândiţi-vă la trecerea dintre ani ca la o poartă. Puteţi să treceţi prin această poartă în noul an şi să luaţi cu voi doar lucrurile şi gândurile bune sau puteți să cărați bagajul greu al dezamăgirilor încă un an. LA MULŢI ANI! 

 

Vocația de psiholog, calitate universal umană

Văzând latura psihică a terapeutului, nu pot să nu mă întreb, în alegerea terapeutului primează mai mult diplomele sau dezvoltarea personală și care ar fi criteriile de bază în alegerea persoanei căreia să îi povestești viața? Este oare posibil ca mulți dintre cei care aleg să practice psihologia să o facă din motive greșite? Criteriul de selecție este minimal, să termini o facultate de profil, dar este oare suficient?

Câțiva dintre noi am mers mai departe, formare profesională, grupuri de dezvoltare personală, terapie individuală, dar chiar și așa nu putem omite aspectele personale. Psihologia este o artă și ca orice artă deține un proces al învățării împărțit convenabil în două părți: însușirea teoriei și însușirea părții practice. Chiar dacă ai toate cunoștințele teoretice nu devii maestru în această artă, este nevoie de exercițiu practic și de contopirea celor două în intuiție. Însă esența stăpânirii acestei arte depinde de un al treilea factor, și anume, de personalitatea psihoterapeutului. Singurul nostru instrument, în procesul psihoterapeutic, este personalitatea noastră și a pretinde că noi nu simțim frica, furia, tristețea, bucuria ar însemna să nu fim autentici față de clienții noștri și față de noi înșine. Libertatea de a îți exprima vulnerabilitatea, dubiile sau emoțiile în cadrul unui grup de susținere alcătuit din colegi, este omisiunea ce îi lipsește teoriei, tehnicii și psihodiagnozei. Această libertate de exprimare ar duce la crearea unei modesti personale și profesionale, prin dezvăluirea erorilor clinice și prevenirea unor viitoare eșecuri terapeutice. Explorarea propriei motivații de a fi terapeut și identificarea nevoilor conștiente și inconștiente în alegerea acestei meserii ar clarifica îndoieli cu privire la activitatea profesională și ar ridicat noi întrebări. Poate că întrebarea din prima ședință pe care o punem clienților – Ce vă aduce aici?–  este important să ne-o punem și nouă.

Ideea unui grup de intervizare pare o soluție viabilă pentru a preveni burnout-ul terapeutului și  constituie o modalitate de formare și perfecționare continuă. Grupul de intervizare la care m-am gândit va fi construit din 3-5 psihologi cu drept de liberă practică în supervizare. Activitățile de intervizare constau în studii de caz sau prezentări, a situațiilor întâlnite în practică, în cadrul cărora se pot formula întrebări, ipoteze, clarificări sau perspective ale colegilor. Este deasemenea bine venită orice activitate ce sprijină formarea continuă și dezbaterile terapeutice, prin prezentări de lucrări sau cursuri. Pentru acei colegi care doresc să participe la un grup de intervizare, de dezvoltare profesională și auto-cunoaștere, vin cu propunerea formări unui astfel de grup, cu o frecvență săptămânală. Cei interesați sunt rugați să completeze formularul de mai jos.

Foto: Unsplasch by Carl Cerstrand

Mirosul fericirii

În secolul imaginii, a pozelor ce captează momente aparente de fericire, mă întreb și vă întreb de câte ori v-ați oprit să simțiți fericirea și oare a ce miroase fericirea?

Simțul olfactiv este primordial pentru supraviețuire, mirosul poate ajuta la găsirea hranei dar tot el mă ajută să fiu recunoscut de către ceilalți, prin mirosul meu corporal . S-a demonstrat că bebelușul își recunoaște mama după miros și se orientează tot după miros în găsirea sânului, în primele zile de viață. Asocierea dintre miros și trăirile noastre emoționale nu este o noutate, se cunoaște că receptorii olfactivi sunt conectați cu sistemul limbic, ce este recunoscut ca centru al emoțiilor primare. Înainte că noi să recunoaștem un miros (recunoașterea cognitivă efectuându-se la nivelul cortexului), acesta deja a activat la nivelul sistemului limbic un răspuns emoțional care poate fi sau nu recunoscut de către subiect.

Pot să adulmec o angoasă „mirosul fricii”, un pericol „se împute treaba” , o afacere proastă „nu îmi miroase bine”, astfel nasul face referire directă la instinct, mă ajută să miros, să simt ceea ce se întâmplă în exterior, sunt numeroase persoane care se lasă ghidate de nas, de instinct, devenind un îndrumător ce le orientează în viață. Deasemenea mirosurile plăcute joacă un rol important în viața noastră s-a demonstrat că ne simțim mai atrași de persoanele care miros bine și chiar au reuși să crească câștigurile unui cazino cu 45% atunci când s-a folosit o anumită aromă.

Dar cum miroase fericirea?

Pentru mine fericirea a mirosit întotdeauna a vanilie, a prăjituri, „dulcele parfum al vieții”, miros ce l-am atribuit experienței personale și faptului că am crescut într-o cofetărie;  astfel că mirosul are un puternic caracter personal. La întrebarea generală „Care este mirosul tău preferat ?” fiecare va răspunde în funcție de experiența personală și de semnificația acordată unui miros specific. Preferința față de un miros poate fi explicată prin experiențele pozitive sau negative atribuite unui eveniment din viața individului, mai mult mirosul poate fi un factor declanșator în trezirea unor amintiri ce păreau uitate sau în rememorarea unor evenimente traumatice. Cercetătorii din diferite domenii au coincis că mirosul asociat cel mai adesea cu experiențele pozitive și căruia i se atribuie denumirea de „miros al fericirii” este  mirosul vaniliei (vanilla planifolia). Termenul provine din spaniolă și înseamnă păstaie mică.

Primi care au remarcat asocierea dintre mirosul vanilat și o predispoziție pozitivă au fost creatorii de parfumuri, astăzi majoritatea produselor de cosmetică având la bază esențe vanilate. Vanilia este asociată  cu căldura, delicatețea și grijea, dar și cu puritatea și simplitatea,  ducându-ne cu gândul la perioada copilăriei. Cel mai celebru „flashback olfactiv” care a condus la pagini de amintiri bazate pe senzații este romanul lui M. Proust „În căutarea timpului pierdut”. În experimentele psihologice efectuate vanilia a fost mirosul cel mai des asociat cu o stare plăcută, de bine. Experimentele medicale au arătat că administrarea  heliotropinei (o nota vanilată) la pacienții cu cancer duce la descreșterea anxietăți cu până la 63%  și de asemenea s-a demonstrat că mirosul de vanilie are efecte calmante și de relaxare atât asupra oamenilor cât și asupra animalelor. În toate aceste experimente s-au folosit esențe de vanilie pură.

Cum miroase, pentru tine, fericirea ?

Rămâne o întrebare deschisă pe care te invit să ți-o adresezi în momentele de fericire, înainte de a face un selfie.  Cum miroase fericirea? Ce senzații trezește în mine? Când am simțit ultima oară acest miros și când l-am simțit pentru prima dată?

  • Referințe: The Smell Report. An overview of facts and findings, by Kate Fox,  Director  of Social Issues Research Centre.
  • Fotto: Unsplash.com

 

 

Beneficiile dependenței

Orice relație pe care o stabilim, fie cu o persoană fie cu un obiect, o dependență, tulburare sau patologie, aduce individului beneficii. Freud descrie trei tipuri de beneficii pe care o patologie le poate aduce individului: beneficiul primar extern, beneficiul primar intern și beneficiul secundar. Berne a preluat conceptul și l-a extins asupra relațiilor personale, în cadrul jocurilor psihologice, iar Adultul meu și-a permis să extindă conceptul asupra relațiilor de dependență. Beneficiu era înțeles, în feudalism, ca o concesiune făcută de un suveran (starea eului dominantă) unui vasal (stare eului dominat) ca recompensă în schimbul unor obligații.  Astfel, în cazul tulburărilor de comportament alimentar sau orice altă dependență, subiectul obține următoarele beneficii:

  • beneficiul exterior primar – este că dependența/tulburarea te ajută să eviți lucrurile de care te temi;
  • beneficiul interior primar  – este că te ajută să diminuezi sentimentul de vinovăție, anxietate, cu privire la temerile tale. „Dacă nu ar fi fost tulburarea/dependența/boala; aș fi putut să…..”
  • beneficiul secundar – constă în avantajul de care te bucuri, în primul rând îți permite să controlezi anumite aspecte ale vieții; în al doilea rând te ajută la satisfacerea nevoilor bazale, prin atenția și grija primită de la cei dragi.

Extrapolând, orice relație poate fi analizată prin prisma beneficiilor primare și secundare (relația persoană-vocație, persoană-job, relația mamă-copil). Deasemenea putem afirma că dependența/tulburarea îți oferă „scuza perfectă” pentru a nu îți trăii viața, pentru a nu îți înfrunta temerile și motivația de a rămâne în Copil, nepermițându-i Adultului să fie liber și să testeze realitatea. Starea eului de Adult îți va deveni un bun aliat în lupta cu dependența/tulburarea și îți va aduce satisfacții, echilibru și noi beneficii. Psihologul, psihoterapeutul, reprezintă un alt aliat al Adultului, un Adult suplimentar, ce te poate ajuta la eliberarea și energizarea stării de Adult, în drumul tău spre restructurarea personalității. Alianța terapeutică (Adultul terapeutului+Adultul clientului) va fi cea care va câștiga „războiul” cu Părintele și Copilul clientului. În cazul contrar terapeutul este nevoit să lupte singur contra o „armată” puternică (Părinte, Adult,Copil) a clintului și șansele succesului terapeutic sunt mici.

*Foto: Unsplash by Giulio Magnifico

Un masaj? Nu, mulțumesc!

Principalul scop al masajului este cel psihologic, „el îndepărtând prin simțul tactil, preocuparea constantă a minții cu problemele  vieții cotidiene. Detensionarea musculară, ca urmare a masajului, poate conduce la eliberarea emoțiilor, astfel încât durerile de cap, insomnia, tulburările digestive, constipația, artrita, astmul, precum și durerile minore sunt ameliorate  sau chiar vindecate în urma terapiei prin masaj” (Vivaria).  Stimulul tactil este cea mai puternică recompensă oferită copilului mic, atingerea mamei, căldura ei îl calmează și îl eliberează pe copil de stres. Dar atunci când mama este stresată, este la primul copil, cu anxietatea la cote maxime îi va transmite copilului stările ei interioare. Astfel, banalul masaj oferit bebelușului poate deveni o traumă înmagazinată în memoria corporală pe care adultul o poate manifesta sub forma „mie nu îmi plac masajele!”

Cunoașteți cu siguranță astfel de persoane sau poate chiar sunteți una din acele persoane pentru care un banal masaj de relaxare reprezintă un moment de disconfort, un inductor de stres și anxietate fără să știe de ce.  Fiind una din acele persoane am pornit într-o căutare interioară a mesajului ascuns în spatele cuvintelor „mie nu îmi place”. Primul gând a fost: nu îmi place să fiu atinsă, asta presupune că în perioada 0-3 ani (baza memoriei corporale) s-a întâmplat ceva. Ok, cum fac să rememorez amintirea stocată la nivel corporal, fără a fi nevoită să trec prin „chinurile ”unui masaj.  Îmi dau seama că neocortexul nu mă va ajuta să găsesc răspunsuri atât de timpurii și că este nevoie să apelez la creierul reptilian la instinctul bazal de supraviețuire și să mă întreb ce l-ar face pe un animal să nu se lase atins? – e clar- frica, dar frica este o emoție, așa că urc pe palierul următor spre creierul mamifer, tutore al credințelor și emoțiilor.

Ok, ce l-ar face pe un cățeluș să nu te lase să îl atingi?

  • bătaia – verific cu istoria personală, am avut noroc, am scăpat de bătaie când eram mică;
  • intruziune, nerespectarea limitelor personale – verific, nu;
  • se aprinde un beculeț, masajul ăla horror care i se face bebelușului, a trage, a fricționa, a freca, a stânge, a îngrămădi copilul – verific cu mama, răspunsul ei e memorabil: „Venea Gabi (o vecină asistentă, bine făcută) și te trăgea pe toate părțile, se chinuia cu tine că nu stăteai și după schinguiala aia adormeai instantaneu.” Conversația continuă „ eu nu știam ce să fac, ea era asistentă și avea și doi copii” .

Și mă întreb acum, unde era sentimentul, căldura și dragostea de mamă, unde era conectarea de care copilul avea nevoie  și cum, după tortura aplicată mecanic de o asistentă venită să câștige un ban în plus, ar putea să îmi placă să mi se facă masaj. Nu mă înțelegeți greșit nu critic deciziile pe care mama le-a luat la un moment dat, sunt convinsă că au fost gândite spre binele meu, însă caut să înțeleg și să mă înțeleg,  de ce adultul de azi alege să nu facă masaj.

„O mamă oferă copilului său nu doar o imagine a stări, dar și ceea ce simte ea și crede despre această stare.”  ( Farhad Dalal)

 

Be like…

Cultura este o noțiune antropologică ce definește  o multitudine complexă de cunoștințe, comportamente, morală, obiceiuri și credințe. Pentru fiecare persoană în parte cultura va fi definită prin propria experiență, adăugată culturii împărtășite de părinți, familie și societatea în care trăiește. Contextul cultural al epocii actuale este determinat de ideea de comparare socială, competiție și control. Un individ care nu își poate controla sentimentele  și comportamentul, mai ales cel alimentar, este un individ slab. Reacțiile spontane, directe sunt blamate în societatea modernă; controlul de sine, comportamentul reținut, constituie un standard cultural.

Rolul pe care compararea și influența socială îl joaca în construirea imaginii corporale este major, moda și media contribuind într-o mare măsură la formarea unei imagini corporale în concordanță cu canoanele sociale. Influența socială desemnează  „modificarea produsă în judecăţile, opiniile şi atitudinile unui individ în contact cu mediul social” (Doron &Parot, 2010). Termenul se mai referă și la modul cum oamenii sunt afectați de presiunea reală sau imaginară a grupului sau a altor persoane cu care se identifică. Factorii de influență socială sunt: conformitatea, complianța și obediența la normele sociale.  Presiunile sociale asupra adolescentului vin din partea familiei, a anturajului, a societății, dar presiunea care exercită influența cea mai puternică asupra imaginii corporale este presiunea media, care își pune accentul asupra vieții cotidiene a persoanelor de orice vârstă, nu doar asupra adolescenților. Presa este un predictor semnificativ al insatisfacției corporale în primul rând prin inducerile sugestive de imaginii pe care le transmite şi în al doilea rând din cauza internalizării în etapa ulterioară, de către adolescenți, a standardelor corporale.

Un rol important îl joacă compararea socială care este întâlnită atât în rândul fetelor cât și în rândul băieților și valorizarea acesteia prin mijloacele specifice mediei a unui corp suplu, un ideal de frumusețe care de cele mai multe ori nu este conform cu anatomia individului și  cu potențialitățile sale. Acest ideal de frumusețe conduce individul spre o insatisfacție corporală generală și posibile angajări în comportamente de risc. Compararea socială negativă îi validează individului vulnerabilitatea, sentimentul de inferioritate, mergând către stări depresive.

Prima dimensiune este cea perceptivă, cum îți vezi corpul?  A doua este cea evaluativă, ce simți despre corpul tău? A treia se referă la impactul pe care percepția și evaluarea îl au asupra comportamentului tău : evitarea expuneri corpului în situații sociale, verificări frecvente a dimensiunilor, kilogramelor și cererea de feed-back. Procesul de comparare socială este activat încă din copilărie, denaturând percepția despre sine, despre imaginea corporală, sporind riscul dezvoltări unei patologi alimentare.

PhotoFunia-1456995778

Tulburarea de comportament alimentar nu poate fi înţeleasă în afara contextului cultural, ea a fost descrisă de Lee (1996) drept „  pattern de devianță comportamentală, pattern generat și susținut de anumite valori culturale, expectații și organizări sociale aparținând culturii vestice.”

În urma studiului efectuat de acest blog, din 65 de subiecți care au răspuns la chestionarul online, creat și analizat cu ajutorul googel forms, în ceea ce privește influența mass-mediei și influența modelelor sociale asupra imaginii corporale și a comportamentului alimentar, majoritatea subiecților, dintre care 81.5% femei și 18,5% bărbați,  au mărturisit că au resimțit presiunea și influența mass-mediei și că se conformează modelelor sociale existente.

Astfel, la intrebările:statistiques

  1. Faptul că anturajul tău este format din persoane slabe, te-a făcut să acorzi mai multă atenție alimentației tale ? – 29, 23% au răspuns întotdeauna și 16,92% câteodată.
  2. Apreciezi controlul de care dau dovadă unele persoane? – 47,69% au răspuns întotdeauna și 18,46% câteodată.
  3. Privind alte persoane te-ai comparat cu ele în defavoarea ta ? – 30,76% au răspuns întotdeauna și 27,69% câteodată.
  4. Admiri siluetele modelelor, afișate în mass-media? – 55,38% au răspuns întotdeauna și 12,30 % câteodată.
  5. Ți se par mai atrăgătoare persoanele slabe? – 36,92% au răspuns întotdeauna și 26,15% câteodată.