Bulimia nervoasă

Bulimia debutează în adolescența târzie sau la adultul tânăr, în special la femei. Deoarece este o boală cronică, aceasta persistă și pe parcursul vieții adulte. La fiecare 10 femei cu bulimie, un bărbat dezvoltă această boală. Bulimia nervoasă este o tulburare de comportament alimentar caracterizată prin episoadele de supra-alimentație necontrolată mult dincolo de necesitățile organice şi cauzată de o perturbare neuropsihică, urmată de eforturi compensatorii în vederea reducerii surplusului ponderal, prin provocarea vărsăturilor, abuzul de laxative şi/sau diuretice, privare de hrană sau exerciţii excesive. Bulimia nervoasă afectează 1 – 3% din adolescente şi femeile tinere. Vârful incidentei bulimiei nervoase se întâlneşte la 18 ani. Apariţia simptomelor bulimice la o vârstă mai fragedă este corelată cu o gravitate mai mare a tulburării. Pacientul tipic pentru sindromul bulimic este o tânără femeie în jurul vârstei de 20 de ani care se plânge de comportamentul alimentar asupra căruia a pierdut controlul. Deseori prezintă zilnic episoade de bulimie însoţite de suferinţă psihică şi urmate de vomismente autoinduse. Gândurile ei se îndreaptă frecvent spre alimente, dietă, forma corpului, prezentând simptome depresive, cum ar fi stima de sine scăzută, tristeţe, tulburări de somn, lipsa speranţei şi uneori ideaţie suicidară. Episoadele bulimice pot fi spontane sau planificate. Întorcându-se acasă şi asigurându-şi pe cât posibilul intimitatea, pacientul trece la o ingestie alimentară până apare disconfortul abdominal care îi poate provocă dureri. Ingestia alimentară poate fi însoțită inițial de plăcere, dar după un timp, alimentele îşi pierd gustul şi sunt ingerate cât se poate de rapid, de obicei cu sentimente copleșitoare de dezgust de sine şi panică. După episodul bulimic, sentimentele de vină persistă şi ele se pot accentua generând vărsături autoinduse sau alte comportamente de eliberare.