„Furia este starea de moment a neputinței tale”

Dintre toate sentimentele autentice, furia este cea mai esențială organismului, pentru a supraviețuii în aici și acum, pentru a descoperii problemele trecutului și ne oferă energia necesară pentru a rezolva probleme viitoare. Deși sentimentele au fost reabilitate, furia continuă să fie privită negativ. Ne deranjează furia celorlalți și ezităm să o exteriorizăm pe a noastră. Cu toate astea furia poate fi înțeleasă și putem învăța să ne manifestăm furia. Dacă ținem cont de nevoile noastre putem identifica sursa furiei și construii un echilibru între satisfacerea nevoilor și manifestarea furiei; interiorizarea sau sublimarea ei nu sunt cele mai bune metode căci mai devreme sau mai târziu va duce la o explozie de agresivitate. Dacă furia este modul de a obține ceva în detrimentul altei persoane, agresivitatea este un mod de a masca frica.

Dar ce este furia?

Furia este definită ca stare de iritare puternică în care se pierde stăpânirea de sine. În mitologia romană Furia era zeița răzbunării și juca un ro important în pedepsirea celor ajunși în infern. În mitologia greacă era zeița tutelară a hoților. Putem spune ca Furia este o hoață, îți  fură capacitatea de a judeca drept, de a păstra legătura cu tine și te pedepsește pentru dorințele conștiente refulate. În fiziologie, furia este definită ca o emoție a cărei efecte fizice includ creșterea frecvenței cardiace, a tensiunii arteriale și a nivelului de adrenalină și noradrenalină; este momentul când o persoană alege conștient să acționeze împotriva unui pericol venit din exterior. Expresia exterioară a furie este atât de vizibilă încât ne este mai ușor, într-o mulțime de oameni, să detectăm o persoană furioasă decât una fericită. În psihologie furia este considerată un afect, de scurtă durată, cu manifestare imediata, de tipul unei reacții la un stimul extern sau intern. Furia este legată fie de frustrarea unei dorințe sau nevoi, fie de trăirea subiectivă a unei nedreptăți; este semnalul că individul se simte într-o situație de neputință sau de insatisfacție.

Astfel, furia poate devenii un instrument terapeutic, prin conștientizarea factorilor subiectivi care ne declanșează furia, și ne poate ajuta să ne identificăm zonele vulnerabile. Acest exercițiu se poate face prin introspecție sau în cadrul unei terapii.

„Oricine poate deveni furios – e simplu. Dar să te înfurii pe cine trebuie, când trebuie, pentru ceea ce trebuie – nu este deloc ușor” (Aristotel)

Să îți exprimi furia înseamnă să pui capăt abuzurilor, a cărui victimă te consideri; asta nu înseamnă să devii agresiv față de ceilalți, să lansezi injurii sau să lovești alte persoane ci să îți exprimi sentimentele și nemulțumirea ta într-un mod prin care să fi luat în considerare de interlocutorul tău. Nu uita, agresivitatea naște agresivitate! Calmează-ți emoțiile, clarifică-ți ideile și vezi dacă furia ta este modul cel mai bun de a depăși acel moment, dacă ai nevoie de mai multe explicații sau dacă te poți face mai bine înțeles. Explică prin exemple concrete comportamentul care nu ți-a plăcut, exprimă-ți emoțiile, sentimentele și așteptările, identifică nevoile tale și motivația ce sta în spatele lor. Este important să îți exprimi nevoile fără să îi desconsideri pe ceilalți și fără să le ignori nevoile, toți suntem Ok și toți suntem egali. Nu uita scopul tău este să restabilești echilibrul, starea de homeostazie.

Alfred Dumitrescu spunea că „Furia este un simptom, un semnal al unei disfuncții în relația dintre individ și mediu sau dintre diferitele trăiri ale individului.” Este de dorit să identificăm cauzele nu doar să tratăm simptomul, baza simptomului este o dorință nerealizată. Se poate spune că ne iubim simptomul, întrucât sunt dorințele noastre satisfăcute, deși într-un mod deghizat. Furia este o eliberare plăcută a frustrării. Reacția de furie este firească, atunci când cineva se simte deposedat de putere, prin furie este modul de a reintra în posesia ei.

Furia este îndreptată întotdeauna către cineva, dacă acel cineva refuză conflictul, nu este disponibil, atunci furia se îndreaptă asupra sinelui, asupra corpului. În cazul tulburărilor de comportament alimentar, furia apare ca expresie a neajutorării și non-valorizării. În multe cazuri părinții suprimă furia și comportamentele agresive ale copiilor, fiind etichetate ca obrăznicie. Copiii nu au voie să protesteze, să își exprime furia, agresivitatea, să nu fie de acord cu părinții. În urma criticilor și reproșurilor făcute de părinți se nasc complexele de inferioritate, inadecvare familială și socială, lăcomia și compulsia asupra lucrurilor sau alimentației, dorința de a ieși în evidență doar pentru că atunci când ai fost mic părinții nu te-au apreciat pozitiv, orientarea spre beneficiul imediat sau dependențe.

Antidotul este iubirea manifestată prin respect, toleranță și explorarea nevoilor personale spre conștientizare și exprimarea sentimentelor autentice. Iubirea înseamnă înțelegerea și acceptarea  necondiționată a celuilalt în realitatea lui. Salvarea din haosul emoțional este strict individuală, psihoterapeutul este doar un om. Care, dacă și-a încheiat procesul de dezvoltare, este Ok cu el și se acceptă așa cum este cu bune și rele.

Când nu mai putem schimba o situație – suntem provocați să ne schimbă pe noi înșine

Fericirea este starea de homeostazie emoțională

Corpul nostru ne transmite mesaje sub formă de senzații, starea de echilibru și armonie corporală se numește homeostazie, dar în fața oricărui stimul ce afectează această stare de bine corpul reacționează. Mintea noastră ne trimite deasemenea mesaje despre starea noastră emoțională, aceste sentimente primare sunt de multe ori acoperite de societate sau de mediul familial cu sentimente secundare acceptate de cei din jur ca adecvate. De exemplu: un băiețel nu își poate exprima tristețea, „Băieți nu plâng” dar este încurajat să își exprime furia chiar și în momentele de tristețe, astfel cu timpul el va înlocui sentimentul autentic de tristețe cu sentimentul secundar de furie acceptat; în cazul fetițelor se întâmplă invers, furia este acoperită de tristețe. Rolul acestor mesaje este de a ne proteja și informa dacă trăirile noastre interne corespund evenimentului prezent sau sunt sentimente trecute neexprimate. Fericirea este starea de homeostazie a emoționalului, este stare în care sunt împăcat cu mine și nu am un conflict interior sau exterior. Sentimentele evoluează în stadii naturale: când ceva ne deranjează ne deplasăm spre furie (de nivel scăzut), apoi în funcție de cauza conflictului ne deplasăm spre tristețe (pentru trecut) sau teamă (pentru viitor), pentru a reveni la starea de fericire, după rezolvarea dificultăților apărute.

unsubscribe_emoticon

Tristețea, corespunde evenimentelor din trecut, apare ca reacție la pierdere, este descoperită în prezent astfel este strâns legată de furie. Pentru a depășii tristețea avem nevoie de consolare, acceptare, dragoste, empatie și susținere, avem nevoie de permisiunea de a fi triști și a ne exprima furia, nemulțumirea.

imagesFuria, apare în fata unui obstacol și este energia care ne ajută să rezolvăm problemele, sentiment autentic pentru imposibilitatea de a rezolva problemele de aici și acum. Exprimă nevoia de a fii auzit, nevoia de a păstra relația, nevoia de cooperare. Rezolvarea furiei se poate face într-un mod asertiv, prin exprimarea nevoilor și soluționarea situației într-un mod avantajos pentru toți cei implicați.

technology_4against_emoticons_525x375_54992000Teama, frica apare când ne așteptăm la ceva amenințător iar corpul nostru se pregătește de reacția fugă, luptă sau îngheț. Apare în relație cu evenimentele viitoare, pentru lucrurile ce s-ar putea întâmpla, pe care nu le putem controla și ne sperie. Exprimă nevoia de protecție, adăpost, siguranță, alianță, sprijin, nevoia de a ne simți protejați pentru a ne putea accesa furia și să ne confruntăm cu frica, rezolvând problema și revenind la starea de bine.

emoticoane-331x219

Bucuria are o calitate atemporal și reprezintă starea de bine, de confort pe care ar trebui să o experimentezi zilnic. Fii bucuros ca te-ai dat jos din pat, ca ți-ai băut cafeaua, ca ți-ai văzut partenerul, ca exiști. Dă-ți permisiunea de a fii fericit.

halfemptyDar mai apare un sentiment de vid, de gol interior ce nu poate fi explicat, experimentat, înțeles sau acceptat. Vidul este definit ca absența materiei dintr-un anumit spațiu, în cazul nostru ca absența sentimentelor, a senzațiilor a ceva ce ar trebui să fie și nu a fost. Golul, este o interpretare dureroasă, ca un ingredient vital lipsește din interior. O posibilă cauză pentru apariția acestui sentiment este creșterea și dezvoltarea copilului într-un mediu lipsit de emoții, cu o salbă conectare cu figurile parentale. Acești copiii își înăbușe emoțiile pentru a nu îi deranja pe părinți lor și pot deveni adulți insensibili față de emoțiile lor sau ale celorlalți.

Vidul e dimensiunea metafizică a tăcerii

Winnicott,  în cartea „Spaima de prăbușire”, definea vidul ca bază a învățării. Sunt multe persoane care la un moment dat experimentează „vidul” senzația de gol, că acolo unde ar trebui să fie suferință nu este nimic. Autoarea consideră că vidul aparține trecutului, unui moment anterior în care noi am așteptat să se întâmple ceva bun și nu s-a întâmplat nimic, el nu reprezintă o traumă ci lipsa unei experiențe pe care copilul nu a știut cum să o catalogheze. În terapie, clientului îi este „ușor” să povestească o traumă, un sentiment negativ, un eveniment care l-a marcat; dar cum poți să îți amintești ceva care nu s-a întâmplat atunci când te așteptai să se întâmple. Nu poți exprima vidul, doar poți remarca lipsa unui sentiment primar. Este nevoie de o maturizare psihologică pentru a înțelege această stare. Vidul fiind o condiție necesara și prealabilă  a dorinței. Persoanele se tem de ideea de vid și, pentru a se apară, vor construi un vid controlat prin alimentație sau vor încerca să umple compulsiv acest hău înfricoșător cu diferite comportamente ce se pot transforma în adicții (droguri, alcool, schopping, sex). Dacă vidul nu a fost experimentat ca atare la începuturi se poate transforma într-o stare permanentă de goliciune interioară, căutată compulsiv.

În relație cu terapeutul, clientul poate experimenta vidul și poate tolera aceasta stare datorita Eului auxiliar. Aceasta stare ce nu a fost trăită, simțită în trecut poate fi experimentata în prezent pentru prima data în relație.

 Învață să îți exprimi emoțiile, să găsești persoane potrivite care te pot înțelege și care te acceptă necondiționat. Iar primul tău aliat care te acceptă necondiționat, ești chiar tu.