Călătoria perfectă

Iată că a venit și vacanța, încep planurile, stabilirea rutelor, a obiectivelor, a programelor uneori prea încărcate care nu te lasă să te bucuri cu adevărat de vară. Cu toate că este vacanță și avem mai mult timp nu întotdeauna reușim să ne bucurăm de aceste clipe libere.  În loc să ne relaxăm, să rupem rutina și să ne deconectăm ajungem să fim stresați, dezamăgiți, enervați, obosiți și sătui de atâta căldură. călătoria perfectă nu înseamnă călătorii exotice înseamnă regăsire, reconectare și resocializare. Poți petrece clipe memorabile și momente agreabile cu tine. Insula pe care o cauți este în interiorul tău, acel loc special în care să îți încarci bateriile este spațiul tău interior și regăsirea cu tine poate fi o călătorie memorabilă vara asta.

Vara asta descoperă lumea, lumea ta interioară, pornește în călătoria vieții tale către tine, profită de timpul liber pentru a te descoperii, pentru a regăsii scopul în viață și pentru ați reorganiza obiectivele. Drumul către tine însemnă să conștientizezi potențialul tău nativ și să te bucuri de toate darurile vieții. Ca în orice călătorie vom începe cu stabilirea obiectivelor și cu renunțarea la bagajele grele ale trecutului, vom păstra doar acele instrumente, abilități, experiențe de viață și tipare comportamentale care ne ajută în construirea unui nou drum.

Drumul meu spre regăsirea de sine, mi-a adus conștientizarea tiparelor emoționale, cognitive și comportamentale, tipare învățate în trecut, în copilărie, tipare ce îmi defineau prezentul și în baza cărora îmi construiam viitorul. Copilul învață aceste modele în familie, și le însușește ca fiind ale lui și își construiește viața urmând aceste hărți inconștiente. Ca adult poți schimba traiectoria prin conștientizarea tiparelor și construirea de noi drumuri în baza obiectivelor tale.

Călătoria poate începe chiar azi, înscrie-te în programul nostru de socializare și dezvoltare personală și dă-ți voi să construiești un nou drum către tine. Investiția este de 50 de lei/ședință și va dura 12 săptămâni (12 ședințe), timp în care vom lucra cu tiparele emoționale, cognitive și comportamentale pentru a cartografia noua hartă a vieții tale.

Pentru o mai bună organizare te rugăm să te înscrii folosind formularul de mai jos și vei fi contactat cu informații suplimentare privind zilele disponibile și locul unde se vor organiza întâlnirile. Setează-ți intenția să fii alături de noi și toate se vor aranja pentru tine. Nu uita la baza oricărei descoperiri se află curiozitatea și dorința de a cunoaşte o lume nouă, lumea ta interioară.

 

 

 

Un masaj? Nu, mulțumesc!

Principalul scop al masajului este cel psihologic, „el îndepărtând prin simțul tactil, preocuparea constantă a minții cu problemele  vieții cotidiene. Detensionarea musculară, ca urmare a masajului, poate conduce la eliberarea emoțiilor, astfel încât durerile de cap, insomnia, tulburările digestive, constipația, artrita, astmul, precum și durerile minore sunt ameliorate  sau chiar vindecate în urma terapiei prin masaj” (Vivaria).  Stimulul tactil este cea mai puternică recompensă oferită copilului mic, atingerea mamei, căldura ei îl calmează și îl eliberează pe copil de stres. Dar atunci când mama este stresată, este la primul copil, cu anxietatea la cote maxime îi va transmite copilului stările ei interioare. Astfel, banalul masaj oferit bebelușului poate deveni o traumă înmagazinată în memoria corporală pe care adultul o poate manifesta sub forma „mie nu îmi plac masajele!”

Cunoașteți cu siguranță astfel de persoane sau poate chiar sunteți una din acele persoane pentru care un banal masaj de relaxare reprezintă un moment de disconfort, un inductor de stres și anxietate fără să știe de ce.  Fiind una din acele persoane am pornit într-o căutare interioară a mesajului ascuns în spatele cuvintelor „mie nu îmi place”. Primul gând a fost: nu îmi place să fiu atinsă, asta presupune că în perioada 0-3 ani (baza memoriei corporale) s-a întâmplat ceva. Ok, cum fac să rememorez amintirea stocată la nivel corporal, fără a fi nevoită să trec prin „chinurile ”unui masaj.  Îmi dau seama că neocortexul nu mă va ajuta să găsesc răspunsuri atât de timpurii și că este nevoie să apelez la creierul reptilian la instinctul bazal de supraviețuire și să mă întreb ce l-ar face pe un animal să nu se lase atins? – e clar- frica, dar frica este o emoție, așa că urc pe palierul următor spre creierul mamifer, tutore al credințelor și emoțiilor.

Ok, ce l-ar face pe un cățeluș să nu te lase să îl atingi?

  • bătaia – verific cu istoria personală, am avut noroc, am scăpat de bătaie când eram mică;
  • intruziune, nerespectarea limitelor personale – verific, nu;
  • se aprinde un beculeț, masajul ăla horror care i se face bebelușului, a trage, a fricționa, a freca, a stânge, a îngrămădi copilul – verific cu mama, răspunsul ei e memorabil: „Venea Gabi (o vecină asistentă, bine făcută) și te trăgea pe toate părțile, se chinuia cu tine că nu stăteai și după schinguiala aia adormeai instantaneu.” Conversația continuă „ eu nu știam ce să fac, ea era asistentă și avea și doi copii” .

Și mă întreb acum, unde era sentimentul, căldura și dragostea de mamă, unde era conectarea de care copilul avea nevoie  și cum, după tortura aplicată mecanic de o asistentă venită să câștige un ban în plus, ar putea să îmi placă să mi se facă masaj. Nu mă înțelegeți greșit nu critic deciziile pe care mama le-a luat la un moment dat, sunt convinsă că au fost gândite spre binele meu, însă caut să înțeleg și să mă înțeleg,  de ce adultul de azi alege să nu facă masaj.

„O mamă oferă copilului său nu doar o imagine a stări, dar și ceea ce simte ea și crede despre această stare.”  ( Farhad Dalal)