„Dragostea este arta de a controla lipsa de control”

Controlul este cuvântul pe care îl auzim cel mai des în tulburările de comportament. Controlul kilogramelor, a caloriilor, a comportamentului, a vieții. Dar ce faci când toate aceste lucruri nu pot fi controlate și trăiești într-o continuă stare de alarmă, în fața acestei pofte incontrolabile. Conceptul de „locus of control” a fost dezvoltat de către Julian Rotter și definește modul cum o persoană își percepe succesele și eșecurile, prin cauze de tip extern (ceilalți sunt de vină, destinul, soarta) sau intern (puterea de a influența viața și evenimentele o are individul). În cazul TCA a deține controlul alimentației este echivalent cu a deține controlu asupra lumii, dar aceasta este doar o perdea de fum ce ne împiedică să vedem adevărata problemă.

„Dacă nu poți rezolva o problemă încearcă să o ți sub control”

Controlul se manifestă la nivel comportamental, cognitiv, decizional, informațional dar nu poți controla pe cine iubești și cine te iubește. Pierzi controlul asupra efectului pe care îl are acea persoană în viața ta, devii vulnerabil în fața pierderii, în fața durerii și a morții. În lipsa controlului asupra vieții multe persoane se întorc asupra alimentației, lucru pe care cred că îl pot controla – calitatea, cantitatea de mâncare pe care o consumă, regimurile alimentare și chiar momentele compulsive. Chiar dacă pare că ingestia alimentară se centrează pe lipsa controlului, persoana se axează pe controlarea comportamentului, sentimentelor și a acțiunilor.

În timpul perioadelor compulsive se rememorează sentimente de furie, frică, frustrare și desconsiderare. Pierderea controlului se produce într-un spațiu sigur și este plănuită până la ultimul amănunt. Episoadele compulsive au loc în casă, singur, izolat, controlat; frustrarea, furia și frica sunt înghițite odată cu alimentele cumpărate special pentru acest moment iar desconsiderarea apare la sfârșit, față de tine, corpul și comportamentul tău. Pentru multe persoane acest sentiment, că pot controla comportamentul alimentar, este un racket pentru momentele când nu au putut controla alte aspecte ale vieții lor. De aceea când afirmă că dețin controlul dietei, ei cu adevărat cred că sunt în control.

Toți avem inima frântă, fiecăruia dintre noi i-au spulberat visele măcar o dată”

Când visele ne sunt spulberate la o vârstă fragedă, construim mecanisme de apărare pentru a evita să mai suferim. Putem vorbi de dependențe, de izolarea prin muncă, de iubiri pierdute sau de viață, dar până nu ne întoarcem la durerea inițială, suferită în copilărie, și nu ne permitem să retrăim acele sentimente, să cerem ceea ce am avut nevoie și nu am primit, nu vom realiza nici o schimbare în viața noastră. De mici încercăm să ne modelăm după imaginea de „copil perfect”, să fim așa cum ceilalți își doresc pentru a primi dragostea lor, ne punem sentimentele noastre la regim.

Momentele compulsive îți permit să fi tu, să îți oferi ceea ce meriți, dragostea pe care nu ai primit-o. De fiecare dată când îți satisfaci poftele, îți întărești credințele din scenariu, singurul mod de a primi iubire, de a obține ceea ce vrei este să îți oferi singur. În spatele acestor credințe de script se află sentimentul că: „Nu merit să fiu iubit!” Aceasta este adevărata problemă, fie că suntem copii sau adulți, învățăm să nu ne arătăm așa cum suntem căci nimeni nu o să ne accepte cu bune și cu rele, nimeni nu o să ne iubească dacă suntem răi. Ne adaptăm, ne prefacem că suntem diferiți pentru a primi acceptarea celorlalți, a societăți. Ne conformăm cu standardele sociale, ne îmbrăcăm la modă, visăm la trupul „ideal” toate pentru a fi iubiți. Încercăm să controlăm toate aspectele vieții chiar și pe cele incontrolabile cum ar fi dragostea, pe care dacă ne permitem să o simțim vrem să o controlăm. Vrem să controlăm ce face partenerul, cum se comportă cu noi și cum ne iubește. Îl supunem la teste prin care să ne dovedească că ne iubește, așa cum noi ne dorim. Partenerul ar trebui să ne iubească așa cum noi avem nevoie, așa cum părinți noștri nu au făcut-o. Când partenerul refuză să îndeplinească condițiile jocului nostru, și ne iubește în felul lui, ne considerăm neapreciați, nerespectați, nevalorizați și ne refugiem în mecanismele de coping dezvoltate în copilărie (alimente, alcool, droguri sau sex).

„Iubirea pură este eliberată de orice formă de  condiție și control”

Anunțuri

Drogul din farfurie

Comportamentul adictiv a fost introdus în noul DSM-V, au fost însă excluse comportamentele excesive cu privire la alimentație, sport, cumpărături sau sex, doar jocurile de noroc au fost acceptate în această categorie. Termenul de dependență este definit ca o relație dăunătoare cu o substanță și care are repercursiuni negative asupra vieții sociale și familiale a individului. Dintre aceste comportamente, cel care a ridicat cele mai multe discuții a fost comportamentul adictiv față de mâncare, food addiction, definit ca o supra-alimentare compulsivă însoțit de pofte puternice și o dificultate extremă în controlarea dorinței de a consuma alimente. Un studiu efectuat în 2013 în care s-a folosit „Yale Food Toxicomanie Scale” (YFAS) a identificat un procent de  dependență față de alimente între 5-10% la studenți, între 15-25% la populația obeză și de până la 50% la populația cu obezitate morbidă.

Mâncarea este esențială supraviețuirii noastre și antrenează toți analizatorii, mâncăm cu ochii pentru că alimentele din farfurie trebuie să arate bine, ne bazăm pe miros, gust și analizatorul tactil pentru textură, formă și consistență. Însă de mult mâncarea nu mai este doar un mod de a aporta nutrienți organismului, ea trezește amintiri și crează o stare de satisfacție, de confort în momentele de stres, anxietate sau suferință emoțională. S-a demonstrat că alimentele bogate în zahăr și grăsimi declanșează  reacții chimice la nivel cerebral, inducând la fel ca și drogul o stare de plăcere, astfel devii dependent de această stare indusă de aliment și îți dorești să o retrăiești creând un cerc vicios ce perpetuează nevoia de a consuma alimente în absența senzației de foame. Simptomele dependenței alimentare sunt: consumul excesiv de alimente, depășind pragul de sațietate, ajungând la disconfort fizic până la punctul de a îți fi rău, consumul de alimente în secret și izolarea din social și mediul familial; alocarea unui buget important cu privire la achiziționarea anumitor produse alimentare pentru satisfacerea necesităților compulsive; energie scăzut și oboseală cronică; dificultăți de concentrare în îndeplinirea sarcinilor cotidiene; tulburări ale somnului, neliniște, iritabilitate, dureri de cap; tulburări digestive și prezența ideilor de suicid.

b0cd70f492e83e16f01db146ad313bd7_addicted-to-food-how-to-break-free-580x326_featuredImage
Câte produse de patiserie poți mânca? Banala gogoașă conține 6 linguri de zahăr și 60 de grame de margarină, un litru de cola conține 5 linguri de zahăr. Crezi că poți consuma atâta zahăr neprocesat?

Efecte fizice –  dependența de alimente poate duce la mai multe consecințe fizice negative asupra organismului: îmbătrânirea prematură a pielii și a inimii, diabet, probleme digestive, malnutriție sau obezitate, apetit sexual redus, migrene, letargie, boli reumatice, disfuncționalitatea rinichilor, boli hepatice.

Efectele psihologice – dependența de alimente poate fi debilitantă pentru sănătatea mintală, mai ales dacă există o lipsă de sprijin sau ajutor  de specialitate. Unele dintre efectele psihologice includ: stima de sine scăzută, depresie, atacuri de panică, sentimente de anxietate, senzația de tristețe, fără speranță sau de disperare, iritabilitate crescută, în special în cazul în care accesul la hrană este restricționat. Factorii psihologici pot influența un individ să utilizeze produsele alimentare ca un mecanism de adaptare în fața situațiilor stresogene.

 Efectele sociologice –   dependența de alimente poate avea un impact asupra vieții tale sociale și relaționale. Efectele sociale ale dependenței alimentare includ: scăderea performanței la locul de muncă sau la școală, evitarea evenimentelor sociale, izolarea de cei dragi.

Modelul dependenței alimentare cu siguranță implică pericolul de a crea un nou stigmat sau de a muta atenția de la responsabilitatea individului în reglementarea greutăți, cum ar fi angajarea în activități fizice și o alimentație echilibrată.  S-a constatat  că noțiunea de „food addiction” are o percepție publică pozitivă față de consumul de alcool sau de tutun, iar eticheta dependent alimentar poate fi mai puțin vulnerabilă la stigmatizarea publică decât alte vicii  Mai mult decât atât, există rapoarte de caz, care arată că asigurarea unui cadru organizat pentru tratarea dependenței poate fi de ajutor pentru persoanele diagnosticate cu TCA. Identificarea cu boala este primul pas spre recunoașterea problemelor și rezolvarea lor.

„ Cea mai mare parte a suferinței tale este creată chiar de tine, este o formă de neacceptare, de rezistență la schimbare!”

Te întrebi ce poți să faci și cum să rezolvi problema odată conștientizată. Primul  lucru este să renunți la dietă, dietele restrictive pot crește dorința de anumite alimente „ interzise”. În loc să te chinui cu un anumit regim, numărarea caloriilor sau consumul exclusiv de legume și fructe concentrează-te pe aportul de nutrienți necesar organismului tău și oferă-i chiar și alimentele pe care le dorește dar în  cantități moderate, asigură-ți cele cinci mese pe zi cu un meniu echilibrat și gustări adecvate. Nerespectarea meselor contribuie la episoadele de supra-alimentare care au loc de obicei seara. Exercițiul fizic este esențial organismului tău și nu pentru a slăbi ci pentru a te simți mai bine fizic și psihic, se știe că în timpul exercițiilor fizice creierul eliberează endorfine care ne oferă o stare de bine. Asigură-te că te odihnești suficient, oboseala te determină să mănânci pentru a îți încărca bateriile. Menține un jurnal alimentar și cel mai important ascultă-ți corpul. Învață să faci diferența între foamea fizică și foamea emoțională, dacă senzația de foame nu îți este clară, oprește-te un moment și reflectează asupra evenimentelor sau emoțiilor care au avut loc înaintea poftei de mâncare și vezi dacă aceasta este autentică sau este un mod de a îți alina frustrările sau suferința emoțională. Dacă crezi că nu reușești singur nu este nici o rușine să ceri ajutor, poți vorbi cu un prieten, să te alături unui grup de suport sau să cauți ajutor de specialitate.

„Orice provocare este la început imposibilă!”