Un masaj? Nu, mulțumesc!

Principalul scop al masajului este cel psihologic, „el îndepărtând prin simțul tactil, preocuparea constantă a minții cu problemele  vieții cotidiene. Detensionarea musculară, ca urmare a masajului, poate conduce la eliberarea emoțiilor, astfel încât durerile de cap, insomnia, tulburările digestive, constipația, artrita, astmul, precum și durerile minore sunt ameliorate  sau chiar vindecate în urma terapiei prin masaj” (Vivaria).  Stimulul tactil este cea mai puternică recompensă oferită copilului mic, atingerea mamei, căldura ei îl calmează și îl eliberează pe copil de stres. Dar atunci când mama este stresată, este la primul copil, cu anxietatea la cote maxime îi va transmite copilului stările ei interioare. Astfel, banalul masaj oferit bebelușului poate deveni o traumă înmagazinată în memoria corporală pe care adultul o poate manifesta sub forma „mie nu îmi plac masajele!”

Cunoașteți cu siguranță astfel de persoane sau poate chiar sunteți una din acele persoane pentru care un banal masaj de relaxare reprezintă un moment de disconfort, un inductor de stres și anxietate fără să știe de ce.  Fiind una din acele persoane am pornit într-o căutare interioară a mesajului ascuns în spatele cuvintelor „mie nu îmi place”. Primul gând a fost: nu îmi place să fiu atinsă, asta presupune că în perioada 0-3 ani (baza memoriei corporale) s-a întâmplat ceva. Ok, cum fac să rememorez amintirea stocată la nivel corporal, fără a fi nevoită să trec prin „chinurile ”unui masaj.  Îmi dau seama că neocortexul nu mă va ajuta să găsesc răspunsuri atât de timpurii și că este nevoie să apelez la creierul reptilian la instinctul bazal de supraviețuire și să mă întreb ce l-ar face pe un animal să nu se lase atins? – e clar- frica, dar frica este o emoție, așa că urc pe palierul următor spre creierul mamifer, tutore al credințelor și emoțiilor.

Ok, ce l-ar face pe un cățeluș să nu te lase să îl atingi?

  • bătaia – verific cu istoria personală, am avut noroc, am scăpat de bătaie când eram mică;
  • intruziune, nerespectarea limitelor personale – verific, nu;
  • se aprinde un beculeț, masajul ăla horror care i se face bebelușului, a trage, a fricționa, a freca, a stânge, a îngrămădi copilul – verific cu mama, răspunsul ei e memorabil: „Venea Gabi (o vecină asistentă, bine făcută) și te trăgea pe toate părțile, se chinuia cu tine că nu stăteai și după schinguiala aia adormeai instantaneu.” Conversația continuă „ eu nu știam ce să fac, ea era asistentă și avea și doi copii” .

Și mă întreb acum, unde era sentimentul, căldura și dragostea de mamă, unde era conectarea de care copilul avea nevoie  și cum, după tortura aplicată mecanic de o asistentă venită să câștige un ban în plus, ar putea să îmi placă să mi se facă masaj. Nu mă înțelegeți greșit nu critic deciziile pe care mama le-a luat la un moment dat, sunt convinsă că au fost gândite spre binele meu, însă caut să înțeleg și să mă înțeleg,  de ce adultul de azi alege să nu facă masaj.

„O mamă oferă copilului său nu doar o imagine a stări, dar și ceea ce simte ea și crede despre această stare.”  ( Farhad Dalal)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s