„Furia este starea de moment a neputinței tale”

Dintre toate sentimentele autentice, furia este cea mai esențială organismului, pentru a supraviețuii în aici și acum, pentru a descoperii problemele trecutului și ne oferă energia necesară pentru a rezolva probleme viitoare. Deși sentimentele au fost reabilitate, furia continuă să fie privită negativ. Ne deranjează furia celorlalți și ezităm să o exteriorizăm pe a noastră. Cu toate astea furia poate fi înțeleasă și putem învăța să ne manifestăm furia. Dacă ținem cont de nevoile noastre putem identifica sursa furiei și construii un echilibru între satisfacerea nevoilor și manifestarea furiei; interiorizarea sau sublimarea ei nu sunt cele mai bune metode căci mai devreme sau mai târziu va duce la o explozie de agresivitate. Dacă furia este modul de a obține ceva în detrimentul altei persoane, agresivitatea este un mod de a masca frica.

Dar ce este furia?

Furia este definită ca stare de iritare puternică în care se pierde stăpânirea de sine. În mitologia romană Furia era zeița răzbunării și juca un ro important în pedepsirea celor ajunși în infern. În mitologia greacă era zeița tutelară a hoților. Putem spune ca Furia este o hoață, îți  fură capacitatea de a judeca drept, de a păstra legătura cu tine și te pedepsește pentru dorințele conștiente refulate. În fiziologie, furia este definită ca o emoție a cărei efecte fizice includ creșterea frecvenței cardiace, a tensiunii arteriale și a nivelului de adrenalină și noradrenalină; este momentul când o persoană alege conștient să acționeze împotriva unui pericol venit din exterior. Expresia exterioară a furie este atât de vizibilă încât ne este mai ușor, într-o mulțime de oameni, să detectăm o persoană furioasă decât una fericită. În psihologie furia este considerată un afect, de scurtă durată, cu manifestare imediata, de tipul unei reacții la un stimul extern sau intern. Furia este legată fie de frustrarea unei dorințe sau nevoi, fie de trăirea subiectivă a unei nedreptăți; este semnalul că individul se simte într-o situație de neputință sau de insatisfacție.

Astfel, furia poate devenii un instrument terapeutic, prin conștientizarea factorilor subiectivi care ne declanșează furia, și ne poate ajuta să ne identificăm zonele vulnerabile. Acest exercițiu se poate face prin introspecție sau în cadrul unei terapii.

„Oricine poate deveni furios – e simplu. Dar să te înfurii pe cine trebuie, când trebuie, pentru ceea ce trebuie – nu este deloc ușor” (Aristotel)

Să îți exprimi furia înseamnă să pui capăt abuzurilor, a cărui victimă te consideri; asta nu înseamnă să devii agresiv față de ceilalți, să lansezi injurii sau să lovești alte persoane ci să îți exprimi sentimentele și nemulțumirea ta într-un mod prin care să fi luat în considerare de interlocutorul tău. Nu uita, agresivitatea naște agresivitate! Calmează-ți emoțiile, clarifică-ți ideile și vezi dacă furia ta este modul cel mai bun de a depăși acel moment, dacă ai nevoie de mai multe explicații sau dacă te poți face mai bine înțeles. Explică prin exemple concrete comportamentul care nu ți-a plăcut, exprimă-ți emoțiile, sentimentele și așteptările, identifică nevoile tale și motivația ce sta în spatele lor. Este important să îți exprimi nevoile fără să îi desconsideri pe ceilalți și fără să le ignori nevoile, toți suntem Ok și toți suntem egali. Nu uita scopul tău este să restabilești echilibrul, starea de homeostazie.

Alfred Dumitrescu spunea că „Furia este un simptom, un semnal al unei disfuncții în relația dintre individ și mediu sau dintre diferitele trăiri ale individului.” Este de dorit să identificăm cauzele nu doar să tratăm simptomul, baza simptomului este o dorință nerealizată. Se poate spune că ne iubim simptomul, întrucât sunt dorințele noastre satisfăcute, deși într-un mod deghizat. Furia este o eliberare plăcută a frustrării. Reacția de furie este firească, atunci când cineva se simte deposedat de putere, prin furie este modul de a reintra în posesia ei.

Furia este îndreptată întotdeauna către cineva, dacă acel cineva refuză conflictul, nu este disponibil, atunci furia se îndreaptă asupra sinelui, asupra corpului. În cazul tulburărilor de comportament alimentar, furia apare ca expresie a neajutorării și non-valorizării. În multe cazuri părinții suprimă furia și comportamentele agresive ale copiilor, fiind etichetate ca obrăznicie. Copiii nu au voie să protesteze, să își exprime furia, agresivitatea, să nu fie de acord cu părinții. În urma criticilor și reproșurilor făcute de părinți se nasc complexele de inferioritate, inadecvare familială și socială, lăcomia și compulsia asupra lucrurilor sau alimentației, dorința de a ieși în evidență doar pentru că atunci când ai fost mic părinții nu te-au apreciat pozitiv, orientarea spre beneficiul imediat sau dependențe.

Antidotul este iubirea manifestată prin respect, toleranță și explorarea nevoilor personale spre conștientizare și exprimarea sentimentelor autentice. Iubirea înseamnă înțelegerea și acceptarea  necondiționată a celuilalt în realitatea lui. Salvarea din haosul emoțional este strict individuală, psihoterapeutul este doar un om. Care, dacă și-a încheiat procesul de dezvoltare, este Ok cu el și se acceptă așa cum este cu bune și rele.

Când nu mai putem schimba o situație – suntem provocați să ne schimbă pe noi înșine

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;„Furia este starea de moment a neputinței tale”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s