Am fost acuzată de empatie

Pentru cei care în „empatie” văd doar un cuvânt, să fi acuzat de empatie este o minune. Cu toți am auzit expresii de genul „să te pui în pantofii celuilalt”. Dar pentru o anumită parte a populației empatia este doar un cuvânt pe care femeile îl folosesc mult prea des. Dar ce este empatia?

„Empatia este durerea ta în inima mea”

Termenul provine din greacă și înseamnă „suferință din interior”, se referă la capacitatea de a recunoaște, de a împărtăși sentimentele unei alte persoane chiar dacă aceasta nu le exprimă explicit. În apărarea bărbaților cercetători de la Universitatea Cambridge au constatat că testosteronul diminuează capacitatea de a fi empatic, chiar și în cazul femeilor, o doză mică de hormoni masculini scade capacitatea de a te transpune în locul celuilalt. Joireman a descoperit că atașamentul anxios și cel evitant corelează negativ cu empatia și că cei care au un grad scăzut de comparare socială dau dovadă de mai puțină empatie față de cei care au tendința de a se compara cu ceilalți. Cu cât empatizăm mai mult cu cineva cu atât este mai mare obligația noastră morală față de acea persoană. Dar empatia este mai mult decât atât este „capacitatea de a recepționa prin comunicare trăirile și sentimentele celorlalți, oricât de diferite de ale noastre”. Aici apare întrebarea: Recepționăm sentimente pe care le cunoaștem, care ne agață sau avem capacitatea de a simții trăirile și emoțiile celorlalți chiar dacă noi nu le-am experimentat?

photo-1441749074938-1c6782303919

Martin Hoffman evidențiază cinci modalități de stimulare empatică, dintre acestea trei sunt considerate primitive în sensul că sunt automate și involuntare fiind privite ca contagiune emoțională iar celelalte două fiind considerate tipuri de stimulare imaginativă ce implică cogniție și efort mental susținut. Acestea sunt:

  • mimetismul, o imitare a emoției celuilalt prezentă în special la copiii mici;
  • condiționarea clasică, descrisă ca învățarea unui răspuns emoțional într-o anumită situație;
  • simularea empatică sau asocierea directa în care situația unei persoane amintește empatizatorului de experiențe similare din trecutul personal;
  • asocierea mediată, în care emoția celuilalt este comunicată prin limbaj iar empatizatorul îi răspunde simțindu-i emoția pentru că o înțelege, o apreciază, o consideră adecvată și împărtășește evaluarea acesteia, permițându-i să simtă emoția;
  • stimularea imaginativă, numită și adoptarea de perspectivă sau de rol ce implică punerea în pielea celuilalt. Hoffman descrie trei moduri de adoptare a perspectivei: focusată pe sine, focusată pe celălalt și modul combinat. Piaget introduce noțiunea de „rol”, de schimbare de perspectivă adoptând perspectiva celuilalt dar păstrându-ți propria perspectivă asupra lucrurilor, aceasta ar fi modul ideal de lucru în psihoterapie dar când perspectiva este focusată pe sine atunci poți fi acuzat de empatie. Atunci când nu te pui în locul celuilalt, ci regăsești ceva din tine în cealaltă persoană, încerci să o aperi, să o protejezi apărându-te pe tine. Acesta este un semnal de alarmă ce îți arată că procesul tău terapeutic nu s-a terminat.

„Psihoterapia ca orice arta se învață practicând”

C. Rogers, în modelul său de terapie centrată pe client, definește trei caracteristici esențiale ale terapeutului: acceptarea necondiționată, autenticitatea și empatia. Empatia este baza pe care se construiește alianța terapeutică -relația terapeutică fiind imprescindibilă, și se consideră reușită când clientul se simte înțeles, validat și sprijinit și îl percepe pe terapeut empatic, credibil, uman și dispus la o interacțiune interpersonală autentică. Rolul empatiei în procesul terapeutic este de a clarifica situațiile vulnerabile, problematice, aspectele negative, temute și ascunse ale clientului.

Metode de intervenție în procesul terapeutic:

  1. Reflexia – termen introdus de C. Rogers pentru conștientizarea stărilor emoționale prin clasificarea, identificarea și înțelegerea fără a judeca a emoțiilor negative și pozitive ale clientului. Reflexia se referă doar la sentimente și nu la gânduri, în cazul gândurilor vorbim de insight și nu de o conștientizare a sentimentelor, ceea ce urmărim prin această tehnică.
  2. Sintetizarea – se utilizează pentru a asigura înțelegerea la nivel intelectual a conținutului și constă într-un scurt rezumat făcut de terapeut prin care clarifică comentariile clientului.
  3. Recunoașterea – reprezintă validarea clientului sau a conținutului comunicat în vederea creșteri auto-estimei.
  4. Suportul – reprezintă comentariile destinate să reducă anxietatea, oferindu-i clientului sentimentul de încredere, siguranță și suport.

„Fără o înțelegere empatică a cadrului de referință a clientului și a dificultăților, așa cum el le resimte, nu există bază pentru terapie.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s